Interviu | Cosmin-Alexandru Grigoraș: „Lucrările mele ajung uneori să nu mai semene cu referința inițială, deoarece nu urmăresc să copiez cu fidelitate, ci mai degrabă să desenez o senzație pe care o am când privesc referința”
Cosmin-Alexandru Grigoraș este unul dintre artiștii tineri care lucrează cu memoria ca materie vie, instabilă. Câștigător al concursului #FRESH organizat de Elite Art Gallery, artistul construiește proiecte care pornesc de la arhive de familie, fotografii vechi și obiecte din cadre domestice, transformate într-o cercetare vizuală a intimității și a amintirii incomplete. În acest interviu am vorbit despre ambiguitate și despre modul în care trecutul continuă să rămână activ în prezentul lucrărilor sale. În lucrările tale, copilăria și familia apar mai degrabă ca un teritoriu de explorat, nu ca o poveste „de spus”. Cum îți dai seama că o amintire trebuie...
Interviu | Mădălina Necșulescu: „În pictură, explorarea memoriei este vizibilă în suprapuneri, estompări și contrastul clar-neclar dintre elemente, lucrările finale căpătând o calitate eterică”
Mădălina Necșulescu este una dintre artistele care lucrează cu memoria ca spațiu activ, fragil, mereu reconfigurabil. Pornind de la fotografii de familie, pictura și colajul ei construiesc scene domestice în care chipurile se estompează, iar obiectele, textul și atmosfera preiau greutatea emoțională a trecutului. Câștigătoare a concursului #FRESH, organizat de Elite Art Gallery, artista explorează relația dintre intimitate și universalitate, dintre amintire și vis, într-un demers care transformă nostalgia într-o formă de lucru cu prezentul. Datorită expoziției What still remains, unde a expus împreună cu alt câștigător al concursului, Cosmin-Alexandru Grigoraș, am vorbit cu Mădălina despre anonimat, memorie, familie și...
Interviu | „Încercăm să împingem limitele artei într-un dialog constant cu alte viziuni și discipline” (Adelina Luft, Ana Barbu, Delia Popa)
Grădina Cosmos de la Stația de Cercetare cu Dana Olărescu, fotografie de Raluca Voinea Cultivators of Life este un proiect multianual organizat de Asociația tranzit.ro/București și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Acesta continuă și sprijină activitățile începute în 2021 la Stația Experimentală de Cercetare pentru Artă și Viață de la Siliștea Snagovului, centrat pe conservarea biodiversității, testarea unor prototipuri ecologice și regândirea relației dintre pământ, materiale și producție artistică. Curatoriat de Adelina Luft, programul propune studiul și formularea unui nou lexicon și a unor practici legate de relațiile emergente dintre cunoașterea indigenă, strămoșească, cultivarea pământului și științele naturii, realizat printr-o...
Interviu | Ioana Unk: „Am învățat să prețuiesc foarte mult proza scurtă americană, care exercită o influență tot mai mare asupra textelor mele”
Când ne gândim la povești de dragoste, ne așteptăm la clasicul cuplu: un el și o ea care depășesc aproape fără efort toate greutățile și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Însă cartea Ioanei Unk, Sindromul picioarelor neliniștite (editura Nemira, imprint n’autor coordonat de Eli Bădică), ne arată că dragostea are mai multe fețe, că ea nu înseamnă un singur lucru, ba mai mult, înseamnă pentru fiecare ceva diferit. Dacă un ceai de mușețel sau o foarfecă de croitorie pot salva o relație, ne poate spune doar protagonista. În spațiul creat de autoare, ea trebuie să-și facă loc printr-o grădină...
Interviu | Paul Breazu: „Poate că am schimbat Securitatea cu tot felul de termene & condiții. Libertatea artistică de astăzi se cam sufocă în propriile circumstanțe: scop, obiective, public-țintă, impact”
„steaua. young and innocent days” propune o reîntoarcere în timp ca formă de apropiere între generații, recuperând o poveste aproape uitată și transformând-o într-un cadru de dialog despre libertate, memorie și puterea gesturilor colective. Proiectul urmărește traseul unei acțiuni aparent mărunte – confecționarea unei stele și colindatul profesorilor, în iarna lui 1968 – pentru a dezvălui tensiunile și fragilitățile unei epoci în care jocul tinerilor se putea transforma, în orice clipă, în motiv de supraveghere și control. Prin expoziții, intervenții artistice, materiale de arhivă și o serie de evenimente publice, „steaua. young and innocent days” repune această istorie în circulație,...
Interviu | Alina Tofan: „Am mare încredere în adolescenții de azi. Își pun mult mai multe probleme decât generația mea, sunt mai revoltați, deciși că nu le place lumea în care trăiesc”
În cadrul proiectului „FakeNews: Ghid de Supraviețuire”, tinerii au explorat prin exerciții vizuale, jocuri de rol și discuții deschise modul în care imaginile și mesajele online ne pot influența percepțiile. Atelierul coordonat de Alina Tofan a devenit un spațiu în care adolescenții au descoperit cum se construiesc identitățile digitale și de ce e important să privim critic conținutul care ne înconjoară. În interviul de mai jos, Alina vorbește despre proces, reacțiile tinerilor și ce înseamnă educația vizuală în era fake news. Cum putem vorbi despre adevăr într-un timp în care totul poate fi editat, filtrat, rescris? Trăim în era în...
Interviu | Cristina Bodnărescu: „Algoritmii au un tip de cunoaștere statistică, și nu experiențială, care induce de multe ori iluzia seducătoare a intimității”
După debutul din Timișoara, Grădina Deliciilor Sintetice a ajuns și în București, într-un showcase și o prezentare specială la CINETic, aducând aceeași promisiune: întâlnirea cu o lume în care umanul, artificialul, vegetalul și mineralul pulsează într-o rețea comună. Am stat de vorbă cu Cristina Bodnărescu, inițiatoarea proiectului, despre cum se construiește o astfel de lume în care algoritmii respiră lumină, creaturile hibride cer empatie, iar privitorul devine parte dintr-un ecosistem speculativ. Discuția noastră pornește de la lucrarea The Gaze of No Return și ajunge până la întrebările fundamentale pe care Grădina Deliciilor Sintetice le pune în fața fiecărui vizitator: ce...
Interviu | Teodor Zugravu: „Toată expoziția a fost foarte personală pentru mine. Ideea de a expune e egală cu a mă expune”
Într-un turn medieval transformat în spațiu de artă contemporană, Teodor Zugravu a expus o serie de lucrări despre identitate, memorie și prezență. În timp real, parte din proiectul TRANS.FORT 3.0 al Asociației CasApold, a reunit linogravuri și pagini din jurnalul grafic al artistului, dialog care a ilustrat relația control-impuls, matriță-gest viu. Lucrările sunt tipărite pe hârtie veche, cu propria memorie, iar fiecare imagine poartă urmele unei transformări: a suportului, a timpului și a artistului însuși. Cred că interviul acesta surprinde exact ceea ce titlul expoziției promite: că artistul trăiește și creează în timp real. În expoziția În timp real există...
Interviu | Judith Poznan: „Aici ne diferențiem de generațiile dinaintea noastră, cred: noi chiar vrem să petrecem timp cu copiii noștri”
Am citit romanul autoficțional Adună-te de Judith Poznan – o carte care explorează sincer și vulnerabil, cu mici ficționalizări, despărțirea, co-parentingul, identitatea de mamă milenială și faptul acesta de a face față destabilizării emoționale când trebuie să fii întreg pentru copilul tău. Pentru că autoarea a venit la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași, am fost încântată să port cu aceasta un scurt dialog – despre scris în general și despre Adună-te (și ce înseamnă asta pentru generația noastră!) în particular. Judith Poznan (n. 1986, Berlin-Lichtenberg) este scriitoare și jurnalistă. A debutat în 2021 cu romanul Prima Aussicht. Cea...
Interviu | Vlad Ilicevici: „Oricât de greu ar fi (și pare totuși din ce în ce mai greu) să aduci oameni la concerte live și să fii relevant muzical într-o lume suprasaturată de tot felul de zgomote, noi o să continuăm să facem muzică și să o cântăm pe orice scenă ne primește”
Fotografie de Cosmin Tița Cu o zi înainte de a merge la lansarea noului single „Urlă ca marea”, semnat de ORKID, am stat de vorbă cu Vlad Ilicevici despre felul în care muzica poate fi o formă de rezistență, de vindecare și de claritate într-o lume tot mai zgomotoasă. Discuția trece prin traume colective, prietenii vechi care revin în studio, filmele Orkid și scena alternativă care prinde contur în România: până la urmă, e un dialog despre cum să continui să faci muzică și de ce e vital să urli, din când în când, ca marea. Post-traumatic blues e o...