Interviu | Sebastian Perju: „Mă interesează mult oamenii, mai ales perifericii, și prieteniile care se leagă între ei. Mă hrănesc din improbabil”
Acasă, la Reims, în bibliotecă De curând am terminat de citit Fericirea e alături, roman scris de Sebastian Perju și publicat la Editura Vellant în 2026, și am vrut să aflu mai multe nu doar despre mintea din spatele cărții, ci și despre contextul care a făcut posibilă apariția acesteia, a poveștii în sine, dar și despre stereotipuri și alteritate, viața și scrisul în România versus Franța. Și multe altele, după cum veți descoperi citind interviul de mai jos – care sper să vă îndemne să citiți și romanul de la care pornește discuția și în care eu am găsit...
Interviu | George Moise: „Înainte să apară romanul, m-am gândit că ori îmi aduce vreo fatwa de la BOR, ori va zbura sub radar”
Am descoperit universul literar al scriitorului George Moise odată cu Kanashibari, un volum de povestiri stranii, doar are și-n titlu că-s „pe jumătate visate”, iar romanul Boran, dumnezeul subteran l-am cumpărat după ce am citit cât de plin de entuziasm a scris Mihail Vakulovski despre el într-o revistă acum defunctă. Și oricât de sus ar fi fost așteptările mele după recenzia lui, tot am fost luată prin surprindere de o narațiune atât de coerentă, de ancorată în realitatea de zi cu zi. Blasfemiatoare, i-am spus eu la un moment dat cu admirație, astfel că acest interviu a devenit consecința firească...
„Drumul spre Soare-Răsare”
„Cît m-am războit eu cu mine!” Acțiunea noului roman al Ioanei Nicolaie, „Drumul spre Soare-Răsare” (Humanitas), are loc între vieți, ca la George Saunders în „Lincoln între vieți”, unde fiul președintelui SUA, Willie, moare și e adus în cimitirul din Georgetown, iar personajele care formează atmosfera romanului sînt spiritele celor ca Willie, suflete încă în Purgatoriu + Lincoln, care vine la fiul băgat „într-un mormînt de împrumut (….) ultimul din stînga, la capăt de tot”. Radu, personajul principal al Ioanei Nicolaie din „Drumul spre Soare-Răsare”, se află exact între vieți, în momentul trecerii dintr-o lume în alta („Ești pe o...
Semnal editorial: „Stare de visare” de Eric Puchner, o poveste despre iubire, prietenie și alegerile care rescriu vieți
Recent lansat la Editura Trei, în colecția Fiction Connection, Stare de visare de Eric Puchner este romanul inclus de numeroase publicații, de la The Guardian, The Times, Lit Hub, NPR și BBC până la The New Yorker și New York Post, în topul celei mai bune cărți ale anului 2025. Descris de The Guardian drept „o amplă saga americană, plină de farmec, traversată de o melancolie discretă care te absoarbe complet”, Stare de visare a devenit încă de la lansare bestseller The New York Times și a intrat în competiția pentru premiul literar Joyce Carol Oates Prize 2026. Redăm, în...
Fragment | „Confuz”, Alex Andronic. Ediția aniversară, editura Bookworm
Doamne ferește, deja e întuneric, iar eu n-am făcut nimic toată ziua în afară de a mă uita pe Netflix la seriale. Facebook-ul era la fel de trist ca întotdeauna. S-au strâns toate babele și moșii acolo, iar tineretul a migrat către Instagram. Am lista plină de mătuși și tăntici aproape drăgălașe care mă urmăresc, trimit zeci de invitații la jocuri și postează rahaturi despre Candy Crush. Tata pune dedicații muzicale speciale pentru toți românii din străinătate, iar mătușă-mea Ileana ne ține constant la curent cu fizicul ei agasant de nasol, dacă e să mă întrebați pe mine. Postează zilnic...
Un bilet Chișinău–Paris doar dus
În noua sa carte, „Cînd ești fericit, lovește primul” (Cartier, 2025), cea mai dură de pînă acum, Tatiana Țîbuleac își construiește un roman pe două linii de subiect, pe care le intercalează-îmbrățișează încontinuu, iar cititorul trebuie să aibă grijă să le lipească încetul cu încetul, cu răbdare și atenție. Primul plan e de la Chișinău, din copilăria, apoi adolescența și tinerețea Milei, personajul principal, și a celor din jurul ei – părinții, prietenii, vecinii, colegii, mama vitregă, iubiții. Al doilea plan e parisian, de la maturitate, cînd Mila lasă totul în urmă, casă părintească, tată, universitatea unde era profesoară și...
Iubirile lui Soni
1994 de Mugur Grosu este romanul unui adolescent visător și talentat, Soni, născut la malul mării, la Constanța, care, după absolvirea liceului, se trezește că are viața în față, dar habar n-are ce să facă cu ea, fiindcă nu l-a învățat nimeni și a rămas blocat într-un moment anume, de unde nu știe unde și cum să se miște mai departe, exact ca-n relația sa cu Miere, care n-a mers pînă la capăt, ci s-a blocat undeva… foarte pe-aproape. Romanul începe cu o petrecere de revelion, dintre anii 1993 și 1994, la care mai participă și cîteva personaje principale, Virgil,...
Vin și chinezii
Nicolae Esinencu e unul din scriitorii români din Basarabia la care țin foarte mult. Și acum, după 10 ani de la moartea sa, mai recitesc din cînd în cînd din poeziile lui extraordinare, interesante, originale. De data asta am descoperit „Vin chinezii”, un micro-roman poetic publicat într-o ediție foarte frumoasă a editurii chișinăuiene Prut, în Colecția Platforma, după ce „a fost transliterat, redactat și supus investigației în Laboratorul de cercetări literare și biobibliografie al Bibliotecii „Onisifor Ghibu”, filială a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, Chișinău”, sub îndrumarea lui Vitalie Răileanu, care semnează și prefața cărții. „Vin chinezii” e o distopie despre...
Interviu | Ioana Unk: „Am învățat să prețuiesc foarte mult proza scurtă americană, care exercită o influență tot mai mare asupra textelor mele”
Când ne gândim la povești de dragoste, ne așteptăm la clasicul cuplu: un el și o ea care depășesc aproape fără efort toate greutățile și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Însă cartea Ioanei Unk, Sindromul picioarelor neliniștite (editura Nemira, imprint n’autor coordonat de Eli Bădică), ne arată că dragostea are mai multe fețe, că ea nu înseamnă un singur lucru, ba mai mult, înseamnă pentru fiecare ceva diferit. Dacă un ceai de mușețel sau o foarfecă de croitorie pot salva o relație, ne poate spune doar protagonista. În spațiul creat de autoare, ea trebuie să-și facă loc printr-o grădină...
„Tatăl meu care ești pe pămînt”
„Tatăl meu care ești pe pămînt” de Andrei Gogu e un extraordinar roman de debut, apărut în Colecția Pantazi de la Editura Litera. Cosmin Perța, coordonatorul colecției, spune „doar atît despre romanul lui Andrei Gogu: este un pariu nebunesc cîștigat. Gogu intră în literatură trîntind ușa cu piciorul. Și are toate motivele să o facă: maturitate stilistică și compozițională, curaj tematic și un simț rafinat al poveștii (al literaturii, dar și al vieții). „Tatăl meu care ești pe pămînt” este cel mai remarcabil roman de debut pe care l-am citit. Și nu doar din literatura română”. Într-adevăr, Andrei Gogu excelează...