Doamne ferește, deja e întuneric, iar eu n-am făcut nimic toată ziua în afară de a mă uita pe Netflix la seriale. Facebook-ul era la fel de trist ca întotdeauna. S-au strâns toate babele și moșii acolo, iar tineretul a migrat către Instagram. Am lista plină de mătuși și tăntici aproape drăgălașe care mă urmăresc, trimit zeci de invitații la jocuri și postează rahaturi despre Candy Crush.

Tata pune dedicații muzicale speciale pentru toți românii din străinătate, iar mătușă-mea Ileana ne ține constant la curent cu fizicul ei agasant de nasol, dacă e să mă întrebați pe mine. Postează zilnic între cincisprezece și patruzeci și cinci de selfie-uri. De obicei, toate din aceeași locație: ba se uită în sus, ba în jos, ba în dreapta, ba în stânga. În unele e cu mâna la bărbie, în altele cu ea în păr, pe care uneori și-l bagă în gură. Probabil așa a văzut prin filme sau la modele și crede că e apetisantă și răvășitoare.

Desigur, decolteul e mereu la vedere și nu există poză în care să nu-i lucească pieptul, pe care probabil îl unge cu sclipici și autobronzant. Ceva oribil: e bronzată doar pe piept, iar fața e atât de albă încât ai zice că trebuie îngropată repede, să nu se strice. Are 50 de ani și este singură. Nu știu să fi avut vreun bărbat în ultimii 20 și, sincer, mă îndoiesc că ar mai lua-o cineva acum… deși trebuie să existe pe lumea asta cineva pentru toată lumea, nu?

Mie nu-mi place s-o văd pe mătușa. E genul de om pe care îl evit atât în viața reală, cât și pe Facebook, care mă face să-mi doresc să mă mut la munte și să cresc capre sau berbeci, şi care mă face să vreau să-mi închid contul de Facebook din două în două zile. I-am spus maică-mii: „Domne, soră-ta e dusă cu pluta, serios. Cu toții avem nevoie de atenție, dar nici chiar așa.”

„Ce vrei, dacă se simte tânără?”, mi-a zis ea. Speram doar să nu înceapă și mama să se simtă tânără, pentru că una e să te simți tânăr și alta e să-ți pierzi simțul ridicolului. Bănuiesc că mătușa nu l-a avut niciodată.

La două săptămâni după ce a ajuns în Italia, mătușa nu mai știa cum îi spune la greblă. Serios, uitase o grămadă de cuvinte în română după doar două săptămâni în străinătate. Ei, cum Dumnezeu reușești asta? Trebuie să fii de-a dreptul oligofren.

De Paște a venit în țară odată cu mine și cu ai mei, acum vreo două luni. Ne-am adunat de peste mări și țări, deși, sincer, puteam la fel de bine să rămânem împrăștiați. Mătușa Ileana era binedispusă ca întotdeauna: Ciao, bambino! Quanto grande sei cresciuto! Sigur că da, mătușă. Ești plecată de câteva luni din țară și, dintr-odată, din copil am devenit bambino. Bambină-i mămică-ta! Am 28 de ani, tot atât aveam și când ai plecat. Mi-e greu să cred că la vârsta asta am mai crescut vreun pic. Ma’ come si dice… si dice că, dacă nu încetezi cu aerele de italiancă spălăcită, s-ar putea să te trezești cu o greblă între dinți, doar ca să-ți aduci aminte cum îi spune.

Ioana era în club, evident. Postase o groază de storyuri. O panaramă, de altfel. M-a părăsit pentru un căcat plin de bani și pătrățele, deși, sincer, pătrățelele la băieții foarte slabi chiar nu se pun. Nu știam sigur motivul pentru care m-a lăsat. Posibil să nu fi fost nici eu ușă de biserică și, probabil, n-aș f i putut să-i ofer tot ceea ce își dorea și merita, până la urmă. Dar am iubit-o. Știu sigur că am iubit-o. Nu devii nostalgic după oameni pe care nu i-ai iubit.

Despre roman

„Confuz” este romanul de debut al autorului Alex Andronic, publicat pentru prima dată în 2016, iar acum revine într-o ediție aniversară, la 10 ani de la apariție și după cinci ediții care au ajuns, rând pe rând, la cititori diferiți, în momente diferite ale vieții lor.

Scris la doar 20 de ani, romanul păstrează sinceritatea și intensitatea unei vârste la care emoțiile nu sunt filtrate, iar întrebările despre identitate, iubire și apartenență sunt trăite fără mască.

„Confuz” vorbește despre descoperirea de sine, despre vulnerabilitate și despre curajul de a spune lucruri care, la momentul apariției, erau rar abordate deschis în literatura română, mai ales dintr-o perspectivă queer atât de personală.

De-a lungul anilor, cartea a crescut odată cu cititorii ei. Pentru unii a fost o poveste în care s-au regăsit, pentru alții o fereastră către o realitate mai puțin cunoscută, iar pentru autor începutul unui drum literar care continuă și astăzi.

Această ediție aniversară nu este doar o reeditare, ci o întoarcere la punctul de plecare: la vocea unui tânăr care scria fără să știe exact unde va ajunge, dar cu sinceritatea care a făcut ca povestea să rămână relevantă și după un deceniu.

„Confuz” rămâne, înainte de toate, o carte despre căutare a identității, a sensului și a locului în care simți, în sfârșit, că poți fi tu însuți.

Despre autor

Alex Andronic, născut în Cărpiniș, Timiș, România, pe 16 septembrie 1993, este un autor consacrat cu o carieră literară în plină ascensiune. A debutat în 2016 cu romanul „Confuz”. În 2023, a lansat al doilea său roman, „Întoarce-mă la mine”, urmat de continuarea intitulată, „Rămâne-mi”, extinzând universul fascinant al poveștii anterioare și oferind cititorilor o nouă incursiune în lumea sa literară captivantă.