Viața în comunism. Sistemul sanitar socialist
Fotografie de la Vika Glitter (pexels.com) În timpul anilor de socialism românesc eram la o vârstă tânără și, cum sunt tinerii în general, mă bucuram de o sănătate bună. Asta nu însemna că nu aveam contact cu sistemul de sănătate prin rudele și prietenii mei care se confruntau cu probleme care îi purtau în cabinetele sau spitalele patriei socialiste. Mai întâi bolnavul se adresa medicului de „circă”, de acolo putea fi trimis la policlinica unde erau medicii specialiști, nivelul următor fiind spitalul (de tip comunal, orășenesc sau județean), apoi rangul cel mai înalt îl avea institutul medical de o specialitate...
Viața în comunism. Cultul unei oribile personalități
Din rafturile unei biblioteci nescotocite de zeci de ani a răsărit, ca o stafie, lucrarea mea de diplomă de la absolvirea facultății în 1985. Este o lucrare de 61 de pagini cuprinzând cercetările mele de studentă despre bolile tomatelor cultivate în sere și tratamentul lor chimic. Am absolvit illo temporae Horticultura la Institutul Agronomic din Cluj Napoca. Lucrarea de diplomă este legată în coperți de carton bleumarin și redactată la mașina de scris. Au trecut 41 de ani, hârtia este îngălbenită, literele șterse și greu lizibile, diagramele de la sfârșitul lucrării mi se par acum copilărești, stângace și răsfoirea lucrării...
Viața în comunism. Cum era școala
Fotografie de la Nayla Charo/pexels.com De câteva săptămâni rememorez diferitele aspecte ale vieții în comunism încercând să ating cât mai multe laturi ale vieții sociale, ramurile diverse ale existenței noastre așa cum am trăit-o, fără a exagera și a cosmetiza fațetele vieții în acea orânduire socială. Sunt conștientă că anumite experiențe nu pot fi transmise, nu se poate reda apăsarea minciunii pe care o trăiam, prefăcătoria, frica, lehamitea, nedreptatea. Azi mă voi referi la educație, la particularitățile școlii în socialism. Nu voi susține că educația în vremea comunistă a fost în totalitate rea sau inadecvată, dar ea a fost, în...
Viața în comunism. Întuneric și frig
Fotografie de Ammy Singh/pexels.com În 1985 trecuseră 40 de ani de la terminarea războiului, partea occidentală a continentului european trăia într-o societate dezvoltată, societatea de consum, iar viața în țările socialiste din Europa de Est se deosebea mult de occident. În majoritatea acestora traiul era totuși destul de acceptabil, mult peste cel al oamenilor din România. În 1985 trăiam într-una din cele mai bogate comune din Banat, aveam copil nou-născut și mă confruntam cu niște lipsuri care par de înțeles doar pe timpul unui război sau al unei catastrofe. Catastrofală era doar administrarea țării de către partidul comunist, al cărui...
Viața în comunism. Pile la librărie
Fotografie de la cottonbro studio/pexels Tocmai s-a încheiat la Oradea târgul de carte Gaudeamus, desfășurat anual la mijlocul lunii mai. Am înțeles, pentru a câta oară, afirmația lui Jorge Luis Borges – eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul ca fiind un fel de bibliotecă – sau de librărie, aș zice eu. Sentimentul de fericire pură de a te afla între atâtea cărți, oferta extraordinară, prezența lor și prezența oamenilor încântați sunt neprețuite. Au trecut 36 de ani de libertate și abundență editorială și eu încă nu am uitat cum, în ultimii cam zece ani ai regimului comunist, așa cum nu se...
Viața în comunism. Decretul și dreptul la propria alegere
Fotografie de Matilda Wormwood/pexels.com Am avut o colegă de liceu pe nume Aurica. Era o fată modestă dintr-un sat apropiat de orașul nostru, stătea la internat și n-aș putea spune că eram apropiate, dar era colega mea de clasă și ne mai amintim cum legăturile din timpul școlii, oricât de firave, ne rămân în memorie. La doi ani după ce am terminat liceul am aflat că Aurica murise. Se căsătorise imediat după terminarea școlii, avusese repede o fetiță și rămăsese din nou însărcinată aproape imediat. Nu voia un copil atât de devreme după primul și își făcuse ceva ca să...
Viața în comunism. N-ai voie să ieși de aici!
Fotografie de Lara Jameson (pexels.com) Cortina de Fier, această metaforă extrem de reușită, era o realitate mult mai pregnantă decât o arătau cuvintele. Era o cortină imaginară, dar perfect eficientă, care ținea departe influențele externe venite din vestul „decadent” și, în egală măsură, ținea ferecați dincoace de ea oamenii trăitori în blocul comunist al statelor est-europene căzute sub influența Uniunii Sovietice. Winston Churchill a dat notorietate acestui concept într-un discurs din 1946 când a spus că, de la Marea Baltică și până la Marea Adriatică, o cortină de fier a coborât de-a curmezișul continentului european (citat aproximativ). Cuvintele lui, putem...
Viața în comunism. Proprietatea
Fotografie de la Reynaldo Yodia/pexels Am o „cutie” cu multe pastile amare de „doctorie anti-comunistă” iar felul în care aleg să vorbesc despre temele pe care le rememorez este aleatoriu. Nu mi-am propus o ordine sau o ierarhizare anume, nu le consider mai importante pe unele față de altele, în nici un caz nu acesta e scopul demersului meu. Vreau doar să-i ajut pe cei care au uitat cum era să-și reamintească, iar cei care nu au de unde să știe aceste aspecte ale vieții de atunci, căci nu le-au trăit, vreau să le afle. În anumite legi ale statului...
Viața în comunism. Sărbători interzise
Fotografie de la Roman Odintsov (pexels.com) Am dorit să scriu despre subiectul sărbătorilor religioase interzise în comunism fiindcă tocmai au fost sărbătorite, la distanță de o săptămână, Paștile catolice și cele ortodoxe. Sărbătoare a creștinătății de 2000 de ani, în timpul regimului comunist din România, celebrarea Paștilor, la fel ca cea a Crăciunului, era interzisă, trecută sub tăcere, inexistentă. Nici vorbă de zile libere de la serviciu sau vacanță de la școală. Vacanțe erau, dar se numeau vacanța de primăvară și vacanța de iarnă. Iar Moș Crăciun devenise Moș Gerilă, o invenție/găselniță care era menită ca, în tandem cu denumirea...
Viața în comunism. Libertate absentă
Fotografie de Ron Lach (pexels) Am asistat de curând, cu interes, la desfășurarea în țara vecină, Ungaria, a alegerilor parlamentare soldate cu schimbarea radicală a configurației Parlamentului maghiar. Pe lângă rezultatul destul de surprinzător, două lucruri sunt uimitoare: participarea enormă a electoratului maghiar la vot și interesul țărilor europene față de proces. Din punctul meu de vedere, ceea ce s-a întâmplat în Ungaria are calitatea de lecție din manualul de democrație, anume ieșirea la vot a 79,56% dintre maghiari (doar puțin până la 80%) demonstrează fără echivoc forța votului, puterea oamenilor obișnuiți de a înfăptui schimbări extraordinare. Interesul țărilor europene...