Lauda iarului
A, c-a publicat Blaga „Lauda somnului” în 1929? Mă doare-n coate! Eu public „Lauda iarului” în 2026 și să vedem care dintre noi doi are mai multe vizualizări! Deci, da. Taică-meu! Se uita taică-meu la meciurile de fotbal (la televizor, că pe stadion nu s-ar fi dus nici mort: îi era frică de bătaie) și cârcotea de fiecare dată când dădeau românii un gol – urmărea numai meciurile internaționale – dar cârcotea minute în șir, de fiecare dată cu aceeași ieremiadă: „A, no! No, no, no! Gol din noroc! Păi așa se dau golurile, la plezneală, la mica ciupeală? No,...
Literatura ca expunere: anatomia rușinii în două autobiografii contemporane
Fotografie de la Emiliano Arano/pexels Unele cărți spun, pur și simplu o poveste, însă unele povești te obligă să stai față în față cu tine însuți. Nu este mereu despre faptul că sunt narațiuni moralizatoare, cât despre faptul că oferă revelații spectaculoase în timp ce refuză să fie confortabile. Am citit în paralel Sociopata de Patric Gagne (Curtea Veche Publishing, trad. Anca Zaharia) și Cronologia apei de Lidia Yuknavitch (Curtea Veche Publishing, trad. Andreea Florescu) și am avut senzația că citesc două memorii-experiență de disecție a sinelui. La prima vedere, cele două autobiografii par imposibil de pus în aceeași propoziție....
Pragul Vaida #39: citesc poeții-medici(niști) Iustin Butnariuc, Ioana Negoescu & Ștefan Pop
În ultima seară de luni a lui februarie, cititorii de poezie sunt invitați la ediția a 39-a a Pragului Vaida, ai cărei protagoniști vor fi poeții-medici(niști) Iustin Butnariuc, Ioana Negoescu și Ștefan Pop. În cadrul evenimentul, vor fi lansate volumele zâmbim, radiația nu s-a stins de Iustin Butnariuc, respectiv Jurnal cu tine, o lighioană și restul lumii și Vals în cămașa de forță de Ioana Negoescu. White Coat Poetry va avea loc de la ora 18:30, în sala mare a cafenelei Moszkva din Oradea, și va fi moderat de Mihók Tamás și Dan H. Popescu. Gazde: Radu Bejan și Cristiana...
Interviu | Peter Groth: „România este încă asociată cu perioada comunistă, cu Ceaușescu și Securitatea, cu atacurile de urs și cu Dracula. Dincolo de acestea, țara rămâne în continuare un punct alb pe hartă”
Fotografie din arhiva personală a traducătorului Peter Groth Deși conectată la lumea traducerilor de la noi, deci la cele făcute din alte limbi în română, abia de câțiva ani am început să acord o atenție sporită și celor care fac posibilă citirea cărților românilor în străinătate, descoperind astfel oameni profund pasionați de limba și cultura noastră, cu povești deosebite și o determinare de invidiat, lucru remarcat și de alții atunci când se afirmă că fac mai multe pentru literatura noastră și pentru imaginea de ansamblu a României în străinătate decât facem chiar noi, românii. Un astfel de profesionist pasionat este...
„Cămașa roșie”. O lectură despre memorie și continuitate
Cămașa roșie este un roman construit din reveniri: nimic nu înaintează liniar și nici nu caută să organizeze trecutul într-o formă stabilă. Cartea pornește din prezent, dintr-o situație-limită în care se află Davide, și deschide, prin el, un traseu fragmentar prin istoria familiei și prin epoci diferite. De la acest punct inițial, narațiunea se desfășoară mai degrabă ca un proces de rememorare decât ca o investigație. Această alegere produce, pe parcursul lecturii, o stare de dezorientare care nu este niciodată complet rezolvată. Confuzia nu funcționează doar ca efect stilistic, ci și ca mod de a ține cititorul într-un spațiu instabil,...
De partea bună a cărții
Noua carte de poezie a Cătălinei Bălan, „De partea bună a hărții” (Paralela 45, 2025) e un adevărat album interdisciplinar, care, în afară de poeziiile Cătălinei Bălan, mai conține intervenții conceptuale grafice, foto-video, audio și poetice de Ghenadie Popescu, Sergej Timofejev, Sorina Popescu și Diana Iepure, coordonatoarea Colecției METAmorfoze. Volumul poetic e compus din trei părți: „De partea bună a hărții”, „Oasele” și „Viața noastră urbană”. Primul poem din carte e despre apartenența la o familie și despre rolul obiectelor din familie, care sînt mai mult decît amintiri, se transmit dintr-o generație în alta și sînt și utile („n-am cunoscut-o...
„Hate Me Love”
Noua carte de poezie a lui Cosmin Perța, Hate Me Love, apărută la Editura Art, în colecția Pocket, coordonată de Mihók Tamás, e compusă din trei părți, „Hate”, „Me” și „Love”. Primele două părți conțin cîte un poem foarte lung, „Poetry Riot” și „Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte”, iar cu dragostea nu te prea joci, așa că „Love” e un ciclu compus din mai multe poezii de sine stătătoare, dar care tot se adună într-un poem care se poate recita cap-coadă într-o seară de spoken word (bine, Cosmin ar putea recita într-o seară și toată cartea, dacă...
„Cetățuia Brașovului”
Cînd am aflat că a apărut o carte despre Cetățuia Brașovului – numită chiar așa, „Cetățuia Brașovului” – m-am bucurat foarte mult, iar cînd am văzut că autorul ei e istoricul Nicolae Pepene mi-am zis clar că vreau să am cartea asta în biblioteca personală. Mi-am imaginat că e o monografie despre Cetățuia Brașovului, dar cînd am pus gheara pe „obiect” am fost de-a dreptul copleșit. E, într-adevăr, o monografie, dar e și un album de fotografii istorice & hărți & planuri & cărți poștale & diplome & litografii & multe alte materiale grafice istorice. O operă mai mult decît...
„Doar o vorbă să-ți mai spoon: River”
Am mai spus că Ion Barbu, celebrul caricaturist și desenator, a făcut mult mai mult pentru poezia română decît toți criticii literari luați la un loc. Acum artistul ne face cadou o nouă extraordinară antologie-album de poezie comentată grafic de el, „Doar o vorbă să-ți mai spoon: River. O antologie de epitafuri românești”, tocmai apărută la Editura Paralela 45. Pornind de la „Antologia orăşelului Spoon River” de Edgar Lee Masters, Ion Barbu a creat o antologie-album de epitafuri românești, alegînd citate care se potrivesc ideii, din scriitorii clasici și vechi, care nu mai sînt printre noi, apoi a selectat și...
„Pictînd apa”
Poetul Maxim Radu Niculai a apărut în literatura română mai întîi ca personaj principal în romanul surorii sale, „Drumul spre Soare-Răsare”, de Ioana Nicolaie, unde e Radu Maxim Niculai, un personaj de neuitat cu o soartă vitregă. „Drumul spre Soare-Răsare” e istoria unui om care n-a avut noroc în viață, povestea unui dezamăgit, învins, răpus. Deși a fost tot timpul foarte bun la învățătură, n-a ajuns niciodată să învețe la facultatea visată, n-a ajuns student (și nici la liceul dorit n-a intrat tot dintr-o scăpare stupidă). Mai întîi n-a intrat la facultate la limită, tulburat la maximum de aflarea veștii...