„Oase strălucitoare” – cînd biografia ta e istoria țării tale
„nu degeaba am inventat noi doina și nu jazzul”. Noul roman publicat de Moni Stănilă, „Oase strălucitoare” (Editura Polirom, 2026) cuprinde un secol de istorie a Basarabiei, de la vizita tînărului rege Mihai la Cimitirul Eroilor Români din Chișinău la carantina de Corona virus și războiul din Ucraina. Și asta doar datorită biografiei a trei femei. Laura are o mamă singură și posesivă, Iana, care o trimite la un terapeut cu față de psihopat, după ce își bagă nasul în jurnalul ei în care-și însemna chestii literare, deci fictive. Știe că nu are nevoie de terapeut și nu i-a plăcut...
„Din cauze naturale”
Lucrînd în ultimii (destui) ani la o librărie, am posibilitatea să răsfoiesc toate noile apariții. De obicei citesc începutul, sfîrșitul și un fragment la nimereală și-mi dau seama ce fel de carte am în mîini și dacă-i pe gustul meu sau nu prea. Unele cărți mă atrag imediat și „Din cauze naturale” de Nina Lykke (Humanitas Fiction, trad.: Ivona Berceanu) mi-a plăcut din prima, a fost suficient să arunc o privire pe prima pagină ca să mi-o cumpăr și să-mi doresc s-o citesc (Așa începe: „Nimeni nu cunoaşte curenţii de adîncime ai populaţiei aşa cum îi ştie un medic de...
Să zbori noaptea
În adolescență mi-au plăcut foarte mult cărțile lui Thomas Mann, iar cînd a apărut romanul „Magicianul” de Colm Tóibín, despre viața lui Thomas Mann, l-am citit cu cea mai mare plăcere, de parcă aș fi citit în copilărie o poveste foarte frumoasă sau „Micul prinț”. Un roman biografic extraordinar și fascinant despre Thomas Mann, scriitor german premiat cu Nobel pentru Literatură, care a trăit vremuri istorice foarte intense, extreme & extremiste (de la Marele Război şi revoluţia de la München la ascensiunea şi decăderea lui Hitler, cel de-Al Doilea Război Mondial și o parte din Războiul Rece), într-o familie complexă...
„Tu și alte femei”
„Tu și alte femei” de Dumitru Crudu e un extraordinar roman 18+ de dragoste, despre un basarabean care învață mai întîi la Chișinău, apoi la Tbilisi, apoi la Brașov, unde și lucrează și de unde se întoarce iar la Chișinău, de unde se mai duce pe la Flutura, Stepanakert, Balcic, Odesa. În tot acest timp încearcă să scape de singurătate îndrăgostindu-se și trăind n relații de dragoste. Romanul nu e tradiționalist, linear, ci sare de la o perioadă la alta, de la niște personaje dintr-o perioadă la altele din altă perioadă, dar din aceste cioburi se reface, încetul cu încetul,...
Muții
Constat că mă tâmpesc pe zi ce trece – și nici măcar nu-mi pare rău; mă blazez, cum se spune. Când am de scris despre o carte a unui autor român contemporan, sunt relaxat, aproape fericit, degetele mă furnică a taste încă înainte de a citi cartea, pentru că știu ce scrie în ea: violență, alcoolism, comunism, toate drumurile bătătorite de LRC (literatura română contemporană), de-mi vine să cred uneori că aș putea scrie despre carte și fără s-o citesc. Când, însă, am de scris despre cartea unei autoare LRC, m-apucă transpirațiile ca la Covid, după care o dau pe...
Burmese Days
Am citit și eu (enfin!) cartea asta, despre care s-a spus că e „primul mare roman” al lui George Orwell (autor mai cunoscut publicului de la noi datorită animației Ferma animalelor, nu datorită romanelor sale, ceea ce spune destule despre mult-discutata „receptare”). Burmese Days a fost publicată în 1934 și n-a fost un succes de librărie, deși majoritatea recenziilor au fost elogioase. Deși nu m-a întrebat nimeni nimic, vin și eu cu câteva păreri necerute. Le înșir pe rând, ca la moară. În 91 de ani, lumea s-a schimbat fundamental. Cu toate astea, Birmania (Burma, Myanmar, ziceți-i cum vreți) a...
„Ziua eliberării”
„Nu pacea este, pare-se, intenția generală a omenirii, chiar dacă în ceasul destinderii (în căminul îndrăgit, în inima fiecăruia) pare uneori a fi”. Noua carte a lui George Saunders publicată de Humanitas Fiction, Ziua eliberării, e de proză scurtă și, ca și în cazul celuilalt volum de proză scurtă, „Pastoralia”, și aici scriitorul american își construiește astfel textele, încît descoperi citind și doar după ce termini textul înțelegi cu adevărat lumea de acolo sau chiar personajele sau naratorul. Nu-ți place și nu-ți displace din prima, dar te lași cucerit cînd citești prozele lui scurte și, mai ales, după ce termini...
Subteranul ca suprafață sau cum e să trăiești pe „Pământul Plath”
Uneori mi se pare că memoria nu este decât un rest personal, un dat pe care oricât l-ai explica celorlalți, folosind acel vocabular pe care îl cunoaștem cu toții, tot apuci să rămâi la distanță de sens și de înțeles. Poezia, de exemplu, a reușit să traducă mereu cu acuratețe lumea interioară a celui care a scris-o, și cu toate astea a creat handicapul de a nu fi asimilată până la capăt de cel care o citește. Am perceput mare parte din poeziile studiate în anii de școală drept ruine estetice, care îmi dădeau mereu sentimentul că nu poți afla...
Casa Scânteii
Am citit romanul Casa Scânteii (editura Literpress Publishing, 2024), cu un plăcut sentiment de adecvare: uite, domnule, că se poate! Se poate scrie despre problemele sociale și fără a minți, și fără a inventa, și fără a implora mila publică („a apăsa pe pedala empatiei”, cum ar zice un critic la modă, tipul ăla care a-nghițit umbrela). Pentru că, de ce: pentru că mă săturasem de texte scrise de bucureșteni îmbuibați, tineri din clasa mijlocie cu lecturi neomarxiste, care povestesc despre suferințele (citește: „violurile, abuzurile, sărăcia”) femeilor din mediul rural. Suferințele există. Iar cei care le provoacă sunt locuitorii din...