Semnal editorial: „Stare de visare” de Eric Puchner, o poveste despre iubire, prietenie și alegerile care rescriu vieți
Recent lansat la Editura Trei, în colecția Fiction Connection, Stare de visare de Eric Puchner este romanul inclus de numeroase publicații, de la The Guardian, The Times, Lit Hub, NPR și BBC până la The New Yorker și New York Post, în topul celei mai bune cărți ale anului 2025. Descris de The Guardian drept „o amplă saga americană, plină de farmec, traversată de o melancolie discretă care te absoarbe complet”, Stare de visare a devenit încă de la lansare bestseller The New York Times și a intrat în competiția pentru premiul literar Joyce Carol Oates Prize 2026. Redăm, în...
Un bilet Chișinău–Paris doar dus
În noua sa carte, „Cînd ești fericit, lovește primul” (Cartier, 2025), cea mai dură de pînă acum, Tatiana Țîbuleac își construiește un roman pe două linii de subiect, pe care le intercalează-îmbrățișează încontinuu, iar cititorul trebuie să aibă grijă să le lipească încetul cu încetul, cu răbdare și atenție. Primul plan e de la Chișinău, din copilăria, apoi adolescența și tinerețea Milei, personajul principal, și a celor din jurul ei – părinții, prietenii, vecinii, colegii, mama vitregă, iubiții. Al doilea plan e parisian, de la maturitate, cînd Mila lasă totul în urmă, casă părintească, tată, universitatea unde era profesoară și...
Gheorghi Gospodinov și alte povestiri
Noua carte a lui Gheorghi Gospodinov, apărută la Anansi. World Fiction, e de proză scurtă, se numește „Și alte povestiri” și e tradusă de Mariana Mangiulea Jatop. Cartea de povestiri a lui Gheorghi Gospodinov are „povestire” și-n titlul volumului, și-n titlul unor alte povestiri din carte („O a doua povestire”, „O poveste dintr-o gară”, „L. (o povestire polițistă)”, „O ultimă povestire despre anii ’90”…). Citind-o, am simțit plăcerea scrierii pe care o simt cînd scriu, ceea ce mă apropie foarte mult de acest scriitor pe care-l îndrăgesc dinainte să-l văd, să am o lectură, alături de el, în aceeași seară,...
Muții
Constat că mă tâmpesc pe zi ce trece – și nici măcar nu-mi pare rău; mă blazez, cum se spune. Când am de scris despre o carte a unui autor român contemporan, sunt relaxat, aproape fericit, degetele mă furnică a taste încă înainte de a citi cartea, pentru că știu ce scrie în ea: violență, alcoolism, comunism, toate drumurile bătătorite de LRC (literatura română contemporană), de-mi vine să cred uneori că aș putea scrie despre carte și fără s-o citesc. Când, însă, am de scris despre cartea unei autoare LRC, m-apucă transpirațiile ca la Covid, după care o dau pe...
Fragment în avanpremieră | „Babilonia”, de Constanza Casati, la Editura TREI
18. Ribat, un sclav Anotimpul uscat a început, cu zilele lui apăsătoare și gustul de nisip. Sclavi forfotesc la umbra clădirilor dogoritoare, ca șopârlele. Își scuipă în palme și se șterg cu ele pe față, ca să nu-i doară ochii. Lui Ribat îi place anotimpul: oamenii sunt așa deranjați de căldură, încât tot ceea ce-i preocupă este cum să-i supraviețuiască. Asta-i permite lui să facă anumite lucruri fără să fie băgat în seamă. În primele ore ale după-amiezii, orașul e la fel de tăcut ca deșertul. Casele strălucesc în soarele sfârâitor. Ribat se mișcă de la un petic de umbră...
Fragment în avanpremieră | „Ultima după-amiază a lui Seneca”, de Marianne Jeaglé, la Editura TREI
* Cunoști la fel de bine ca și mine zvonurile împrăștiate despre ei. În acea vreme, împăratul și Agrippina își manifestau fără sfială buna lor înțelegere, se arătau împreună în public pentru salutatio, dar și în timpul ieșirilor lor. Nero o consulta în mod fățiș pe mama lui înainte de a-și anunța deciziile, iar ea se arăta foarte dornică să-și păstreze influența pe care o avea asupra lui. Unii pretind, dar tu știi cât de răuvoitori pot fi oamenii, că buna lor înțelegere mergea dincolo de ceea ce se poate întâmpla în mod legitim între o femeie și fiul ei. ...
Casa Scânteii
Am citit romanul Casa Scânteii (editura Literpress Publishing, 2024), cu un plăcut sentiment de adecvare: uite, domnule, că se poate! Se poate scrie despre problemele sociale și fără a minți, și fără a inventa, și fără a implora mila publică („a apăsa pe pedala empatiei”, cum ar zice un critic la modă, tipul ăla care a-nghițit umbrela). Pentru că, de ce: pentru că mă săturasem de texte scrise de bucureșteni îmbuibați, tineri din clasa mijlocie cu lecturi neomarxiste, care povestesc despre suferințele (citește: „violurile, abuzurile, sărăcia”) femeilor din mediul rural. Suferințele există. Iar cei care le provoacă sunt locuitorii din...
Interviu | Cristina Nemerovschi: „A protesta împotriva a ce e greșit te păstrează în primul rând pe tine întreg la minte, îți păstrează umanitatea la locul ei, hrănește o busolă care ne este vitală”
Cristina Nemerovschi, dincolo de a fi vocea și simbolul unor generații care au crescut după propriile reguli într-o societate în care uniformizarea e constanta, este și una dintre acele scriitoare care pun în literatura lor sinceritatea aceea care uneori poate să pară prea mult. Aici e inima mea, cea mai nouă carte a Cristinei Nemerovschi, apărută la Editura Herg Benet în 2025, a fost ocazia perfectă pentru a face din nou cunoștință cu autoarea care s-a schimbat mult în ultimii ani, din punctul meu de vedere, și care totuși a reușit să păstreze esența a tot ce i-a cucerit pe...