Articles by Redacția Subversiv

Vineri, pe 17 aprilie 2026, de la ora 18:00 a avut loc vernisajul expoziției „În căutarea naturii”, curatoriată de Valentina Iancu, la Muzeul de Artă Brașov. Expoziția poate fi vizitată de marți până duminică, între orele 10:00-18:00 (cu excepția sărbătorilor legale), până pe 7 iunie. Expoziția aduce împreună lucrări din patrimoniul muzeului și opere contemporane, construind un dialog vizual în jurul imaginarului vegetal și al felului în care natura a fost reprezentată în arta românească, de-a lungul a peste un secol și jumătate. Proiectul propune o reflecție asupra relației actuale dintre om și mediu, într-un context marcat de transformări ecologice profunde. Parcursul expozițional este conceput non-linear, favorizând asocieri libere între lucrări și epoci. Vizitatorii sunt invitați să exploreze două direcții majore: natura sălbatică, percepută ca spațiu al distanței și contemplației, și natura domestică, integrată vieții cotidiene și supusă intervenției umane. Acest contrast evidențiază moduri diferite de raportare la natură: unul bazat pe distanță și admirație, celălalt pe apropiere, utilitate și dominare. Conceptul curatorial urmărește evoluția reprezentării naturii, de la abordările estetice și contemplative ale tradiției la perspectivele contemporane, în care apar teme precum criza ecologică, intervenția umană și activismul de mediu. În acest cadru, natura devine nu doar subiect artistic, ci și teren de reflecție critică asupra prezentului. Sunt expuse lucrări realizate de: Ion Andreescu, Emilia Apostolescu, Mihaela Cîmpeanu, Cecilia Cuțescu-Storck, Hans Eder, Micaela Eleutheriade, Nicolae Grigorescu, Uliana Gujuman, Hans Hermann, Karl Hübner, Hortensia Mi Kafchin, Gustav Kollár, Katja Lee Eliad, Irina Lukász, Rodica Maniu, Gabriela Mateescu, Hans Mattis-Teutsch, Andreea Medar, Friederich Miess, Ana Maria Micu, Ciprian Mureșan, Vlad Nancă, Irina Neacșu, Adrian Oncu, Sorin Oncu, Radu Oreian, Dan Perjovschi, Elena Popea, Mișu Popp, Alexandra Sand, Iulia Toma, Henri Trenk, Oana Paula Vainer, Miki Velciov. Expoziția oferă o perspectivă coerentă asupra modului în care imaginea naturii s-a transformat în timp, punând în lumină atât continuitățile, cât și rupturile dintre tradiție și contemporaneitate. Dialogul dintre lucrările din patrimoniul muzeului și cele contemporane subliniază necesitatea unei reconfigurări conceptuale a naturii și a relației noastre cu aceasta, nu ca alteritate îndepărtată sau resursă inepuizabilă, ci ca sistem viu din care facem parte. De asemenea, în cadrul programului Window Art, expoziția „În căutarea naturii”, este completată de proiectul „Salvați Roșia Montană”, 2013, care reunește o selecție de desene activiste și imagini de la proteste realizate de Dan Perjovschi. Intervenția constă într-un colaj digital amplasat pe ferestrele muzeului, combinând documentarea vizuală a manifestațiilor cu desenele de solidaritate asumate de protestatari ca bannere. Protestele împotriva proiectului minier de la Roșia Montană, desfășurate începând cu 1 septembrie 2013, sunt considerate cea mai amplă mișcare socială din România după anii 1990 și au fost descrise de Greenpeace drept „mișcarea fondatoare a noului spirit civic”. Proiectul propune o rememorare vizuală a acestui moment și introduce în expoziție dimensiunea activismului ecologic, conectând reflecția artistică asupra naturii cu realitățile sociale și politice recente. În cadrul expoziției, Muzeul de Artă Brașov propune un program educativ și de mediere culturală, care include tururi ghidate, ateliere educative și conferințe interdisciplinare, menite să faciliteze accesul publicului și să încurajeze dialogul pe teme actuale. Sâmbătă, 18 aprilie 2026, de la ora 17:00, a avut loc conferința „Genealogia reprezentării naturii în arta vizuală din România: de la pitorescul melancoliei la acțiunea ecologică”. Valentina Iancu a propus o introducere în genealogia reprezentării naturii botanice în pictura românească modernă, de la primele formulări academiste ale peisajului și naturii moarte din secolul al XIX-lea până la reconfigurările moderniste și la narațiunile ecologice actuale din arta contemporană. Prelegerea a investigat mutațiile regimurilor de reprezentare prin care „natura” este construită ca obiect vizual și conceptual, urmărind deplasarea acesteia dinspre o poziție marginală în ierarhiile academice ale genurilor picturale către statutul de câmp privilegiat de reflecție critică în contemporaneitate. În acest sens, analiza s-a concentrat asupra modului în care transformările epistemologice, politice și sociale ale ultimului secol și jumătate au reconfigurat atât statutul imaginii, cât și raporturile dintre subiectul uman și mediul natural. Miercuri, 22 aprilie 2026, de la ora 17:00, Ziua Pământului a fost marcată la Muzeul de Artă Brașov printr-un tur ghidat al expoziției susținut de dr. Vlad Babenco. Turul a oferit o prezentare directă a expoziției, punând în discuție temele sale din perspectiva relației dintre om și natură, în contextul preocupărilor actuale legate de protejarea mediului. Valentina Iancu (b. 1985) este scriitoare cu studii de istoria artei şi teoria imaginii. Practica sa este hibridă, bazată pe cercetare, împărţită între activități editoriale, educaționale, curatoriale sau de management și orientată spre solidaritate, activism, artă politică. Demersul expozițional se înscrie simbolic în contextul marcării Zilei Pământului, celebrată anual pe 22 aprilie, instituită prin declarația ONU din 2009, reafirmând importanța unei relații responsabile cu mediul înconjurător.  Expoziția va fi deschisă publicului până pe 7 iunie 2026 la Muzeul de Artă Brașov, Bulevardul Eroilor nr. 21.

4-14 iunie 2026 | București, Cluj, Timișoara Event Facebook: https://fb.me/e/eCA95eyCA Festivalul Fiți cu-Minți Creative Fest revine în 2026 cu cea de-a șasea ediție și propune publicului un program extins de artă contemporană, muzică live, performance-uri artistice, ateliere creative și experiențe culturale interactive desfășurate în București, Cluj și Timișoara. Între 4 și 14 iunie 2026, festivalul transformă spațiile culturale și alternative ale celor trei orașe într-o rețea de creativitate, colaborare și expresie artistică, reunind artiști consacrați și nume emergente din scena locală și națională. Evenimentul debutează pe 4 iunie 2026, la ora 18:00, la Goethe Institut București, și continuă cu un program complex de activități culturale și artistice. Programul principal al festivalului București 4 iunie – Deschiderea festivalului si a expozitiei principale la Goethe Institut București  5-7 iunie – Creative Labs Bucharest (Bd. Aviatorilor 106)  12-14 iunie – nJoy Club (Piața Muncii, Șos. Mihai Bravu 223)  Pe durata festivalului, Fiți cu-Minți Creative Fest își păstrează formatul de rețea culturală dezvoltat în edițiile anterioare, activând și locații partenere precum Dumicat, Mira, CoWorkperativa Brezoianu, ALTRNTV Shop, NOUA BAR și Hidden Social.Space. Cluj: Grainlab  Timișoara: ECoop  Evenimente Warm-up în București Înaintea startului oficial, festivalul organizează o serie de evenimente warm-up dedicate comunității creative, menite să introducă publicul în universul Fiți cu-Minți Creative Fest și să creeze contexte de dialog, experiment și colaborare artistică. Programul warm-up include: 23 aprilie – Expoziție Andreea la Butoane, Hidden The Social Space; perioada expozițională 23 aprilie-27 mai 2026 25 aprilie – Turning Pain(t) into Art – Cătălina Blur x Laurențiu Zloteanu, Coworkeprativa Brezoianu; perioada expozitionala 25 aprilie-27 mai 2026 2 mai – Vernisaj expoziție Să Fiți Cuminți Crew, D123 | ora 14:00; perioada expozitionala 2 mai-2 iulie 2026 16 mai – Capoeira Day – workshops & more by Adina Dumitrescu, nJoy | ora 12:00  20 mai – Table + Tint + Taste Volume 3 by Ciocârlia, Dumicat | ora 18:00  28 mai – Party Community, Friends & Guests cu Melinda & Teo, Urbanizehub & Goethe Institute, Creative Labs | ora 20:00  Ce aduce nou ediția 2026 Ediția din acest an extinde zona de experiențe și introduce noi formate dedicate publicului larg: ateliere creative pentru copii  Școala de Șah – un spațiu de învățare a răbdării și strategiei  Smokareala – experiență culinară creativă (6 iunie, Creative Labs Bucharest)  standuri de cafea de specialitate în ambele weekenduri  colaborare cu Hospice Casa Speranței  gaming corner susținut de 1UP Gamers Pub  colaj colectiv participativ pentru public  Artă, educație alternativă și comunitate Fiți cu-Minți Creative Fest pune accent pe diversitate artistică, accesibilitate culturală și implicare comunitară, oferind publicului experiențe variate în zona de: artă vizuală  performance contemporan  concerte live  instalații interactive  educație alternativă  teme sociale, culturale, ecologice și terapeutice  Festivalul își propune să creeze un spațiu de întâlnire între artiști și public, în care creativitatea devine instrument de dialog și conectare. Fiți cu-Minți Creative Fest 2026 este destinația ideală pentru cei care caută evenimente culturale autentice, experiențe artistice alternative și oportunitatea de a face parte dintr-o comunitate creativă activă. ____________________________ Graphic design: Dail Min  𝐏𝐚𝐫𝐭𝐞𝐧𝐞𝐫𝐢 Goethe Institut București, Institutul Polonez, Creative Labs Bucharest, BAZA, New Urban Habits, UrbanizeHub, Scoala de Șah, GrainLab, Ecoop, Yoga Hugger Studio, Aici a Stat, Custom Stickers, Pater, CoWorkperativa, Magazinul cu șepci, Improchilli, Teatrul Arthesium, Dissproof, Asociația Hearth, Hospice Casa Speranței, Grace on a plate, BEP VIET, Hama Grill, Smokareala, 1UP Gamers Pub Parteneri media București-Cluj Agenția București, Aici a stat, Bucharest Collage Collective, Atoma Art Community, Change it Up, Alternative Bucharest, Safiticuminti Art Tour, Mellon, Off  the couch, La discuții, GenZi, Subversiv, en.Life News, IQads, Mezomorf, Modernism, Munteanu Recomandă, Radio Romania Actualități, TeenPress, Oficiul de știri, Cooltcluj.

Safiticuminti Crew prezintă la D123 o expoziție retrospectivă de street art, dedicată intervențiilor murale realizate în ultimii patru ani. Proiectul reunește o selectie de printuri din peste 70 de lucrări realizate în spațiul urban. Vernisajul are loc pe 2 mai 2026, de la ora 16:00, la D123 (Bd. Dacia 123, București). Expoziția funcționează ca o arhivă vizuală de street art, dar și ca o reflecție asupra modului în care arta murală transformă spațiul public. Lucrările documentează intervenții realizate pe ziduri din București și din alte contexte urbane, evidențiind relația directă dintre imagine, oraș și comunitate. Un element central al practicii Safiticuminti Crew este dimensiunea colectivă și prezența feminină în street art. Colectivul, format în jurul unui nucleu de artiste, își propune să crească vizibilitatea femeilor în arta urbană și să contribuie la diversificarea unei scene încă dominate de artiști bărbați. Intervențiile lor pot fi citite ca gesturi de revendicare a spațiului public prin imagine. În ultimul an, crew-ul a colaborat constant cu artistul BMRE, extinzându-și limbajul vizual și explorând formule hibride de lucru în pictura murală contemporană. Ce include expoziția de street art selectie de printuri din peste 70 de murale realizate în ultimii 4 ani  hartă fizică a lucrărilor de street art realizate de Safiticuminti Crew  documentarea evoluției stilistice a colectivului  Atelier de street art pentru public În cadrul vernisajului, vizitatorii pot participa la un atelier interactiv de pictură, unde vor putea crea propriul „mini perete” pe un suport cu textură de cărămidă, folosind culori acrilice și markere, pornind de la schițele realizate de crew. Street art între efemer și arhivă Practica artistică a crew-ului este strâns legată de interacțiunea directă cu publicul: lucrările sunt realizate în spațiul urban, unde devin parte din oraș și din experiența cotidiană a trecătorilor, generând dialog și reacții imediate. Expoziția recontextualizează lucrări murale efemere într-un spațiu expozițional, mutând accentul de la experiența directă din stradă către memorie, reproducere și cartografiere. Harta muralelor devine astfel un instrument de navigare și reinterpretare a orașului prin intervenții artistice. Prin acest proiect, Safiticuminti Crew contribuie la consolidarea scenei de street art din București și deschide o discuție despre rolul artei urbane în spațiul public contemporan.

„Cineva pe care l-am iubit mi-a oferit, cândva, o cutie plină de întuneric. Mi-au trebuit ani să înțeleg că și acesta era un dar.” (Mary Oliver) Comunitatea Săfițicuminți prezintă expoziția „Turning Pain/t into Art”, semnată de artiștii vizuali Cătălina Dinu și Laurențiu Zloteanu. Vernisajul a avut loc pe data de 25 aprilie și a marcat deschiderea primului capitol dintr-o cercetare artistică profundă dedicată durerii cronice și realităților medicale rare. Arta ca formă de a rămâne prezent Suferința este o realitate inevitabilă, însă pentru unii, ea devine un tărâm a cărui limbă este greu de deprins. Expoziția „Turning Pain/t into Art” nu este o simplă întâlnire cu esteticul, ci o confruntare necesară cu durerea fizică — adesea ignorată și greu de tratat sub diagnostice precum „cronic” sau „boală rară”. Din acest spațiu al fragilității, creația artiștilor Cătălina Dinu și Laurențiu Zloteanu apare nu ca o soluție sau o evadare, ci ca o formă de a conține suferința și de a rămâne prezenți. Fiecare lucrare este o deschidere către experiențe profund personale, invitând publicul la simțire și recunoaștere în tensiunea tăcută dintre limitele corpului și exprimarea vizuală. Comunitate și dialog Expoziția propune o schimbare de perspectivă: într-o lume în care durerea este asociată cu neputința, acest proiect demonstrează puterea de a crea sens chiar și în momentele de vulnerabilitate extremă. Devenim, din simpli spectatori, participanți activi la un proces de înțelegere și empatie reciprocă. Calendarul complet al evenimentelor artistice din cadrul expoziției va fi comunicat pe paginile de Facebook și Instagram ale comunității Săfițicuminți.

Doamne ferește, deja e întuneric, iar eu n-am făcut nimic toată ziua în afară de a mă uita pe Netflix la seriale. Facebook-ul era la fel de trist ca întotdeauna. S-au strâns toate babele și moșii acolo, iar tineretul a migrat către Instagram. Am lista plină de mătuși și tăntici aproape drăgălașe care mă urmăresc, trimit zeci de invitații la jocuri și postează rahaturi despre Candy Crush. Tata pune dedicații muzicale speciale pentru toți românii din străinătate, iar mătușă-mea Ileana ne ține constant la curent cu fizicul ei agasant de nasol, dacă e să mă întrebați pe mine. Postează zilnic între cincisprezece și patruzeci și cinci de selfie-uri. De obicei, toate din aceeași locație: ba se uită în sus, ba în jos, ba în dreapta, ba în stânga. În unele e cu mâna la bărbie, în altele cu ea în păr, pe care uneori și-l bagă în gură. Probabil așa a văzut prin filme sau la modele și crede că e apetisantă și răvășitoare. Desigur, decolteul e mereu la vedere și nu există poză în care să nu-i lucească pieptul, pe care probabil îl unge cu sclipici și autobronzant. Ceva oribil: e bronzată doar pe piept, iar fața e atât de albă încât ai zice că trebuie îngropată repede, să nu se strice. Are 50 de ani și este singură. Nu știu să fi avut vreun bărbat în ultimii 20 și, sincer, mă îndoiesc că ar mai lua-o cineva acum… deși trebuie să existe pe lumea asta cineva pentru toată lumea, nu? Mie nu-mi place s-o văd pe mătușa. E genul de om pe care îl evit atât în viața reală, cât și pe Facebook, care mă face să-mi doresc să mă mut la munte și să cresc capre sau berbeci, şi care mă face să vreau să-mi închid contul de Facebook din două în două zile. I-am spus maică-mii: „Domne, soră-ta e dusă cu pluta, serios. Cu toții avem nevoie de atenție, dar nici chiar așa.” „Ce vrei, dacă se simte tânără?”, mi-a zis ea. Speram doar să nu înceapă și mama să se simtă tânără, pentru că una e să te simți tânăr și alta e să-ți pierzi simțul ridicolului. Bănuiesc că mătușa nu l-a avut niciodată. La două săptămâni după ce a ajuns în Italia, mătușa nu mai știa cum îi spune la greblă. Serios, uitase o grămadă de cuvinte în română după doar două săptămâni în străinătate. Ei, cum Dumnezeu reușești asta? Trebuie să fii de-a dreptul oligofren. De Paște a venit în țară odată cu mine și cu ai mei, acum vreo două luni. Ne-am adunat de peste mări și țări, deși, sincer, puteam la fel de bine să rămânem împrăștiați. Mătușa Ileana era binedispusă ca întotdeauna: Ciao, bambino! Quanto grande sei cresciuto! Sigur că da, mătușă. Ești plecată de câteva luni din țară și, dintr-odată, din copil am devenit bambino. Bambină-i mămică-ta! Am 28 de ani, tot atât aveam și când ai plecat. Mi-e greu să cred că la vârsta asta am mai crescut vreun pic. Ma’ come si dice… si dice că, dacă nu încetezi cu aerele de italiancă spălăcită, s-ar putea să te trezești cu o greblă între dinți, doar ca să-ți aduci aminte cum îi spune. Ioana era în club, evident. Postase o groază de storyuri. O panaramă, de altfel. M-a părăsit pentru un căcat plin de bani și pătrățele, deși, sincer, pătrățelele la băieții foarte slabi chiar nu se pun. Nu știam sigur motivul pentru care m-a lăsat. Posibil să nu fi fost nici eu ușă de biserică și, probabil, n-aș f i putut să-i ofer tot ceea ce își dorea și merita, până la urmă. Dar am iubit-o. Știu sigur că am iubit-o. Nu devii nostalgic după oameni pe care nu i-ai iubit. Despre roman „Confuz” este romanul de debut al autorului Alex Andronic, publicat pentru prima dată în 2016, iar acum revine într-o ediție aniversară, la 10 ani de la apariție și după cinci ediții care au ajuns, rând pe rând, la cititori diferiți, în momente diferite ale vieții lor. Scris la doar 20 de ani, romanul păstrează sinceritatea și intensitatea unei vârste la care emoțiile nu sunt filtrate, iar întrebările despre identitate, iubire și apartenență sunt trăite fără mască. „Confuz” vorbește despre descoperirea de sine, despre vulnerabilitate și despre curajul de a spune lucruri care, la momentul apariției, erau rar abordate deschis în literatura română, mai ales dintr-o perspectivă queer atât de personală. De-a lungul anilor, cartea a crescut odată cu cititorii ei. Pentru unii a fost o poveste în care s-au regăsit, pentru alții o fereastră către o realitate mai puțin cunoscută, iar pentru autor începutul unui drum literar care continuă și astăzi. Această ediție aniversară nu este doar o reeditare, ci o întoarcere la punctul de plecare: la vocea unui tânăr care scria fără să știe exact unde va ajunge, dar cu sinceritatea care a făcut ca povestea să rămână relevantă și după un deceniu. „Confuz” rămâne, înainte de toate, o carte despre căutare a identității, a sensului și a locului în care simți, în sfârșit, că poți fi tu însuți. Despre autor Alex Andronic, născut în Cărpiniș, Timiș, România, pe 16 septembrie 1993, este un autor consacrat cu o carieră literară în plină ascensiune. A debutat în 2016 cu romanul „Confuz”. În 2023, a lansat al doilea său roman, „Întoarce-mă la mine”, urmat de continuarea intitulată, „Rămâne-mi”, extinzând universul fascinant al poveștii anterioare și oferind cititorilor o nouă incursiune în lumea sa literară captivantă.

Pe 21 mai 2026, scena Teatrului Național București devine unul dintre punctele centrale ale East European Music Conference 2026, platformă dedicată industriei muzicii live din Europa Centrală și de Est. Evenimentul aduce în prim-plan nu doar excelența profesională a sectorului, ci și dimensiunea sa artistică, printr-un concert susținut de Alternosfera, una dintre cele mai influente prezențe ale scenei alternative din România și Republica Moldova. Gala marchează punctul culminant al unei ediții extinse a conferinței, desfășurate între 20 și 24 mai la București, care transformă orașul într-un hub european al dialogului despre viitorul muzicii live. Într-un context marcat de provocări legate de libertatea artistică, sustenabilitate și diversitate culturală, EEMC își reafirmă rolul de platformă care conectează industria, educația și politicile culturale într-un cadru coerent și orientat spre soluții. Alternosfera – un reper al scenei alternative din Europa de Est Alternosfera este una dintre cele mai solide și influente prezențe din zona rockului alternativ românesc și est-european, o formație care, în peste două decenii de activitate, și-a construit un univers artistic coerent, recognoscibil și profund conectat la realitățile sociale și emoționale ale publicului său. Fondată în 1998, trupa a evoluat constant atât la nivel sonor, cât și conceptual, păstrând în același timp un nucleu identitar puternic și o relație autentică cu fanii, care au crescut odată cu fiecare etapă a discografiei lor. De la primele materiale și până la succesul albumului de debut „Orașul 511” (2005), Alternosfera a demonstrat o capacitate rară de a combina energia rockului alternativ cu un lirism introspectiv, devenind rapid o prezență constantă în playlisturile radio și în marile săli de concert. Albume precum „Visători cu plumb în ochi…” sau EP-ul „Flori din groapa Marianelor” au marcat tranziția către un discurs artistic mai matur, în care temele existențiale, fragilitatea umană și tensiunile interioare devin centrale. Un moment definitoriu în parcursul trupei îl reprezintă tripticul conceptual ePIsodia – alcătuit din albumele „Virgula”, „Epizodia” și „Haosoleum” –, un proiect ambițios construit în jurul simbolisticii constantei matematice π. Acest demers artistic a consolidat poziția Alternosfera ca una dintre puținele trupe din regiune care îmbină coerent muzica cu un concept filosofic amplu, explorând relația dintre haos și ordine, dintre fragment și întreg, dintre experiența individuală și fluxul continuu al realității. Concertele asociate acestui proiect au atras mii de spectatori, confirmând impactul trupei la nivel regional. În ultimii ani, Alternosfera și-a extins expresia artistică prin proiecte speciale precum THEATROLL, unde piesele sale au fost reinterpretate alături de orchestră în spații culturale majore, dar și prin lansarea albumului „Steaguri fără culori” (2025), o reflecție lucidă asupra propagandei, manipulării și fragilității adevărului în societatea contemporană. Prin fiecare apariție live, trupa reușește să transforme concertul într-o experiență intensă și participativă, consolidându-și statutul de reper al scenei alternative și de voce artistică relevantă într-un peisaj cultural în continuă schimbare. Mai mult decât o conferință: o platformă pentru viitorul industriei Lansată în 2017 la Sibiu, conferința a evoluat într-un reper regional și european, abordând constant întrebări esențiale: cum poate industria muzicii live să rămână relevantă, sustenabilă și etică într-un peisaj socio-politic dinamic? Ediția din 2026 propune un răspuns complex, construit printr-un program amplu de keynote-uri, paneluri, workshopuri aplicate, studii de caz și sesiuni de networking, reunind artiști, organizatori de evenimente, manageri culturali, cercetători și decidenți politici. Conferința beneficiază, de asemenea, de implicarea unor parteneri relevanți din ecosistemul național și internațional, printre care AROC, FoMC, Live Europe și Live DMA, alături de YOUROPE și alte organizații care susțin mobilitatea artiștilor, cooperarea profesională și dezvoltarea sustenabilă a sectorului. Dincolo de componenta educațională, EEMC 2026 propune o experiență culturală extinsă în oraș, desfășurată în spații precum ARCUB – Hanul Gabroveni, Hilton Garden Inn Bucharest Old Town, dar și în venue-uri emblematice ale scenei alternative – Control Club, Expirat Club, Quantic Club și Apollo111. Evenimentele dedicate filmului completează programul prin proiecții organizate la Muzeul Național al Țăranului Român. Prin această combinație între reflecție profesională și experiență artistică, East European Music Conference 2026 își reafirmă poziția de platformă esențială pentru viitorul industriei muzicii live. Mai mult decât o conferință, EEMC devine un spațiu de întâlnire, dialog și construcție colectivă, într-un moment în care colaborarea și schimbul de idei sunt mai necesare ca oricând. Programul complet și biletele sunt disponibile pe website-ul oficial: https://eemusic.ro/. Parteneri: Primăria Municipiului București prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București.  Sponsor din industrie: iabilet.ro.

În ritmul tot mai accelerat al vieții cotidiene, momentele de liniște și reflecție devin tot mai rare, iar nevoia de repere interioare devine tot mai puternică. În acest context, lectura poate funcționa ca un refugiu, oferind prilejul unei întoarceri către sine. Asta și-a propus și Laurence Devillairs să ofere în cartea Mica filosofie a mării, lansată recent la Corola, marcă a Editurii ap! (ACT și Politon). Înțelepciunea tăcută a mării, imensitatea și ritmul ei reprezintă sursa de inspirație pentru autoarea de origine franceză, care este filosof și  profesor la Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne.  Mica filosofie a mării, una dintre cele mai noi apariții Corola, are la bază învățături inspirate de albastrul mării, farurile, mareele sau furtunile iscate în larg, iar metaforele profunde la care recurge autoarea invită cititorul să aibă curajul de a fi el însuși, să facă tot ce-i stă în putință pentru a simți viața mai intens, să nu se sperie de necunoscut, ci să se împrietenească cu el. Marea este asemenea unui învățător blând, care îi arată cititorului cum să se bucure de lucrurile simple, să nu rămână pe loc și să aibă curajul de a se avânta, asemenea marinarilor, dincolo de obișnuință. Îl învață, totodată, să privească dincolo de aparențe și să nu cadă pradă manipulării zilnice sau dezinformării, pe care autoarea le compară cu sirenele. Mai mult decât atât, cartea cultivă introspecția, căutarea sensului vieții, reziliența și acceptarea: Orice viață are propriul tempo de maree, între lipsuri și renașteri, pierdere și abundențe. Ceea ce marea dă, ia și înapoi, spune o vorbă de Haute-Corse – acolo unde, totuși, mareele nu există. Viața oferă și refuză deopotrivă, dăruiește și ia înapoi, dar uneori și repară. Volumul este o lecție pe care marea o predă cititorului, una plină de însemnătate: mareele, pirații, valurile, marinarii, ancorele, toate devin puncte de reflecție, inspirație sau învățătură despre cum să primim tot ce vine, să fim eroii existenței noastre, să știm să ne adăpostim de vânturi.  Autoarea invită nu doar la un moment de respiro, ci și la construirea unor repere solide în viață și la redescoperirea speranței: Cu toții purtăm în noi o speranță care nu vrea să fie înșelată și care nu va ceda. Ați văzut vreodată un far care să se dea bătut? Poate că uneori tremură sub rafalele vântului și sub loviturile oceanului, dar nu se predă. La fel, unele nopți din viață pot să ne umbrească speranțele, aproape să le stingă. Dar, undeva, un foc pândește, un far lansează semnalele. Și ne trasează o cale posibilă.  Într-o lume dominată de anxietate și înstrăinare, de oameni care simt că își pierd sensul, cartea Mica filosofie a mării propune o abordare diferită a lucrurilor prin întoarcerea la ceea ce este cu adevărat important, la esență, la liniștea sau zbuciumul din noi. Volumul este dedicat nu doar celor care iubesc filosofia, dar și cititorilor care au nevoie de o lectură profundă, inspirațională, plină de sens.  Despre autoare Laurence Devillairs a absolvit École Normale Supérieure și predă în prezent la Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne. Este doctor în filosofie, editor și autoarea mai multor cărți, printre care se numără: Être quelqu’un de bien. Philosophie du bien et du mal, Guérir la vie par la philosophie, La Splendeur du monde și Un bonheur sans mesure.

Romanul de debut al autoarei Shelby Van Pelt, Remarcabile făpturi inteligente, revine în atenția publicului odată cu lansarea adaptării cinematografice realizate de Netflix, programată pentru 8 mai 2026. Cu această ocazie, Editura Trei publică o ediție specială tie-in a cărții, dedicată filmului. Publicat inițial în 2022, romanul s-a impus rapid ca un fenomen editorial internațional, cu peste două milioane de exemplare vândute și zeci de reeditări, fiind prezent timp îndelungat în topul New York Times. Povestea urmărește relația neașteptată dintre Tova, o văduvă care lucrează într-un acvariu, și Marcellus, o caracatiță remarcabil de inteligentă, într-un amestec de emoție, mister și umor. Un detaliu revelator despre geneza cărții vine chiar de la autoare, care spune că înainte de publicare, asistenta agentei sale a notat pe marginea manuscrisului că este „fie genial, fie ridicol”. „Agenta mea din SUA mi-a spus odată o anecdotă despre ziua în care a ajuns manuscrisul meu pe biroul ei. O „interogasem la rece”, adică îi expediasem din proprie inițiativă o scrisoare de intenție și un capitol drept exemplu. Agenta are o asistentă care selectează solicitările primite și care a scris pe marginea scrisorii mele de intenție, în care descriam o carte despre prietenia dintre o văduvă și o caracatiță: „Această carte este fie genială, fie ridicolă”. Ori e uimitoare, ori e total ciudată și îndrăzneață”, a povestit autoarea într-un interviu pentru COOLtura Mall. Ecranizarea Netflix: distribuție de prestigiu și o producție filmată în Canada Adaptarea cinematografică a cărții Remarcabile făpturi inteligente este regizată de Olivia Newman, iar din distribuție fac parte Sally Field (în rolul Tovei), Lewis Pullman (în rolul lui Cameron), iar Alfred Molina este vocea caracatiței Marcellus. Distribuția este completată de Joan Chen, Kathy Baker, Beth Grant și Colm Meaney. Potrivit unui interviu acordat publicației People Magazine, regizoarea Olivia Newman descrie filmul drept „îmbrățișarea caldă de care avem nevoie acum” și explică faptul că „abordează teme grele, precum doliul și nevoia de conexiune, dar este și un film plin de bucurie… te face să râzi și să plângi, iar în cele din urmă îți lasă un sentiment de speranță”. Tocmai de aceea îi invită la cinema pe toți cei doritori să vadă o poveste fermecătoare, nu înainte de a-i avertiza: „Pregătiți-vă să râdeți și să plângeți… veți pleca cu o stare bună și cu speranță”, adaugă regizoarea în același material. Actrița Sally Field remarcă, la rândul ei, caracterul „surprinzător și dătător de sens… un omagiu adus vieții, creaturilor și legăturii dintre oameni și acestea”, potrivit aceleiași publicații, subliniind, de asemenea, dimensiunea profund umană a poveștii și relația dintre oameni și natură. Field spune că rolul i-a oferit, pentru prima dată, o ocazie de performanță actoricească în care rolul și propria etapă de viață coincid. Iar această asumare a vârstei pe ecran se datorează acestui „aspect unic pe care îl are Tova. Ea este o femeie în vârstă, ca și mine… Nu am mai fost cu adevărat în această ipostază până acum într-un film”, spune actrița. În același interviu, actrița afirmă că a susținut proiectul încă din faza incipientă, după ce producătorul Bryan Unkeless i-a oferit manuscrisul: „Am citit patru capitole și am spus: Da, trebuie să facem asta”. Filmul este produs de studiourile Anonymous Content și Night Owl și a fost filmat în Vancouver, în 2025. Deși acțiunea are loc într-un oraș fictiv din nord-vestul Pacificului, filmările s-au desfășurat în Deep Cove. Field descrie locațiile drept „magnifice” și își amintește o scenă turnată în condiții dificile în care „eram leoarcă, într-un frig pătrunzător și cu toate acestea totul se potrivea perfect”, a declarat ea pentru People Magazine. De la bestseller la fenomen cultural Succesul cărții Remarcabile făpturi inteligente, romanul de debut al scriitoarei americane Shelby Van Pelt, se datorează combinației dintre o premisă neobișnuită și o abordare profund umană, remarcată și de critica literară. Bestseller The New York Times încă de la apariție, volumul a fost ales „cartea anului 2022” de către echipa editorială Amazon Books. Într-o recenzie din The New York Times, jurnalista Elizabeth Egan descrie cartea drept „un roman fermecător, plin de spirit și, în cele din urmă, foarte emoționant… cu un narator de neuitat”. Cartea a fost recompensată cu Goodreads Choice Award for Best Fiction și a atras un public divers, dincolo de granițele unui singur gen. Adaptarea păstrează nucleul emoțional al romanului: o femeie care își reconstruiește viața după pierdere și găsește sens într-o prietenie improbabilă. Filmul explorează teme precum singurătatea, dorința de apartenență și legăturile neașteptate care pot schimba destine. Noua ediție tie-in a cărții Remarcabile făpturi inteligente, publicată de Editura Trei, marchează întâlnirea dintre literatură și cinema, oferind cititorilor ocazia de a descoperi sau redescoperi povestea care a stat la baza filmului.

Între durere, vulnerabilitate și tandrețe ascunsă în gesturi mărunte, noul film al regizorului Ovidiu Georgescu, Jocul luminii, aduce în fața publicului o poveste despre iubirea umbrită de orgoliu dintre un tată și fiul său. Distribuit de PROMISSUM Production, filmul, care se va lansa din 6 mai în cinematografe, cu premiera de gală la Muzeul Țăranului Român, propune o experiență cinematografică intimistă, situată la granița dintre film și teatru, centrată pe unele dintre cele mai universale relații umane: cea dintre părinte și copil, marcată în această poveste de traumă și tensiune.  „Filmul meu spune o poveste de azi, de ieri, de mâine, construită pe relația complexă dintre un fost actor, un cinic histrion, și fiul său, un finanțist de succes pe Wall Street. Am tratat cu ironie egocentrismul din raporturile interumane, secretele pe care cu toții încercăm să le ținem la sertar și faptul că ajungi să fii ridicol atunci când te iei prea tare în serios.” (regizorul Ovidiu Georgescu) „Jocul luminii” îl urmărește pe Paul (interpretat de Nicu Mihoc), un fost actor ajuns într-un azil izolat, și pe Johnny (Marius Turdeanu), fiul său întors din New York după două decenii de absență, cu intenția de a repara o relație fracturată de timp și distanță. Planurile lui Johnny sunt însă date peste cap de o veste neașteptată: tatăl său urmează să se căsătorească. Apariția viitoarei soții, Dora (Dana Vulc), schimbă radical dinamica relației și conduce povestea spre un final dramatic, în care umorul negru și tensiunea psihologică se întrepătrund. Un proiect de artă cinematografică Filmul are la bază piesa de teatru „Nu mai sunt vișine. La cină” de Teodora Herghelegiu care semnează, alături de regizorul și producătorul Ovidiu Georgescu, scenariul lungmetrajului. „Jocul luminii” marchează începutul unei trilogii dedicate cinematografului de cameră (Kammerspielfilm), un gen cinematografic care privilegiază spațiul restrâns, psihologia personajelor și forța interpretării actoricești. Construit în registrul realismului psihologic, filmul îmbină drama cu accente de umor negru, evoluând spre o dimensiune tragică în care speranța iertării rămâne prezentă. Este, în esență, o meditație asupra relațiilor dintre generații și asupra prețului pe care îl plătim pentru tăcerile și secretele noastre. Filmat în 17 zile, într-un decor minimalist, „Jocul luminii” își construiește universul vizual în jurul a două culori contrastante, albastru și maro, prezente atât în vestimentație, cât și în spațiul camerei de azil în care are loc întâlnirea dintre tată și fiu. Cromatica devine astfel un reper vizual simbolic al relației dintre cer și pământ, dintre cel care pleacă și cel care rămâne, dar și expresia legăturii profunde dintre cei doi protagoniști, în completarea acestor elemente primordiale ale creației. Distribuția Rolurile principale sunt susținute de Nicu Mihoc și Marius Turdeanu, ambii nominalizați la Premiile UNITER 2026. Nicu Mihoc este recunoscut pentru profunzimea interpretărilor construite de-a lungul unei cariere solide în teatru și film. Marius Turdeanu, actor al Teatrului Excelsior din București și fost angajat al Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu, este apreciat pentru versatilitatea și finețea cu care construiește fiecare rol. Din distribuție mai fac parte Dana Vulc, Codrin Boldea, Alexandra Mihoc, Eugen Cristea și regretata actriță Cristina Deleanu. În producția care intră în cinematografele din România din 6 mai 2026, muzica este semnată de Dragoş Alexandru, coloana sonoră de Marian Ioan Iacoban, montajul filmului este realizat de Theodora Penciu, iar imaginea îi aparține lui Dragoş Boldea.  Despre regizor Ovidiu Georgescu (n. 1968, București) este regizor, scenarist, producător și profesor universitar în cadrul UNATC „I.L. Caragiale”. Absolvent al Universității Politehnice din București (1994) și al Facultății de Film din cadrul UNATC (1998), devine doctor în cinematografie și media în 2007. A fost decan al Facultății de Film (2015–2020) și este, din 2018, conducător de doctorat în cadrul Școlii Doctorale din cadrul Universității. Activitatea sa artistică include inițierea unor proiecte independente inovatoare în cinematografia românească, precum „3 Păzește” (2000–2003), primul film independent cu buget zero din România, și „Ultimul Zburător” (2012–2014), proiect de referință în zona realismului magic, alături de manifestele artistice asociate acestora, „Concesia” și „Promissum”. Din filmografia sa mai fac parte câteva tiluri relevante, precum: „Weekend de vis” (2024) recompensat cu mai multe premii internaționale, printre care „Best Feature Film” („Premiul pentru cel mai bun film”) la Los Angeles Film Independent Awards, oferit de Los Angeles Film Society (considerat Oscarul filmului independent), „Memoria clipei” (2023), „Dirijorul tăcerilor” (2022), „Oameni de aur” (2013), „Învingătorii” (2009), „Zbor deasupra unui cuib de curci” (2003) sau „Călătorie într-o lume uitată” (2000).

După zeci de mii de exemplare vândute în România, bestsellerul Măștile fricii, semnat de Camelia Cavadia și publicat de Editura Trei, va fi tradus și în macedoneană, la prestigioasa Matica Makedonska, prima editură independentă lansată în Macedonia liberă, în urmă cu 35 de ani. Este a treia traducere a acestui roman intens și emoționant, după apariția sa în limba spaniolă (Las máscaras del miedo), la Editura Omen, și în limba sârbă (Маске страха), la editura Prometej. Evenimentul marchează un nou pas important în parcursul internațional al cărții și al autoarei. „Mă bucur să văd cum Măștile fricii își găsește noi și noi cititori, dincolo de granițe și limbi. Am scris această carte cu intenția de a pune în cuvinte fragilități, orori, întrebări și experiențe pe care mulți oameni le trăiesc, dar despre care nici măcar nu pot vorbi. Cred că literatura este capabilă să creeze punți între oamenii din întreaga lume, indiferent de ceea ce trăiesc și văd. Literatura devine un spațiu al înțelegerii și încrederii, unde totul poate fi spus și totul capătă sens”, spune Camelia Cavadia, pentru care publicarea într-o nouă limbă a volumului său nu înseamnă doar o nouă traducere, ci „un nou dialog al sufletelor și minților, cu cititori dintr-un alt spațiu cultural. Sper ca povestea să fie primită cu deschidere și să îndemne la reflecție, înțelegere, empatie și toleranță, să atingă sufletele celor care o vor citi, pentru că fricile, traumele și nevoia de vindecare sunt universale. Această nouă traducere vine cu multă emoție și bucurie pentru mine, într-o perioadă în care avem nevoie să vedem că literatura și arta, în general, țin oamenii uniți atunci când nu e bine în lume”, adaugă autoarea.  Luna martie a marcat apariția romanului „Măștile fricii” și pe piața din Serbia, la editura Prometej Întrebat care este motivul pentru care a ales spre traducere în limba sârbă romanul Măștile fricii, scriitorul și editorul Aleksandar Tanurdžić’s, explică: „Cartea Măștile fricii ne-a atras prin îndrăzneala sa, o trăsătură definitorie a titlurilor pe care le alegem pentru seria noastră Reka biblioteka. Pentru noi este foarte important ca volumele pe care le selectăm să depășească limitele și să deschidă teme care, deși pot fi inconfortabile, merită discutate. În plus, stilul în care este scrisă cartea emană un sentiment de poezie și frumusețe pe care considerăm că literatura trebuie să îl aibă.” Traducătorul cărții, Đura Miočinović, se arată încântat de traducerea acestei cărți, pe care a ales să nu o citească înainte de a traduce, pentru a nu se priva de plăcerea lecturii, de descoperire și suspans. „A citi și a traduce, simultan, romanul Cameliei Cavadia, Măștile fricii, a fost pentru mine o experiență unică. Uneori îmi permit să traduc o carte înainte de a o citi cap-coadă, tocmai pentru a nu ști ce urmează, pentru a descoperi povestea mai atent, pentru prima dată, cu nerăbdare și curiozitate. Experiența aceasta a fost, pentru mine, una foarte puternică, mai ales pentru că romanul este povestit de o voce feminină, din punct de vedere feminin și unul nu chiar obișnuit, ceea ce m-a făcut să cred că am ajuns să înțeleg mai bine, nu numai femeile, ci și familiile în general. Mulțumesc, Camelia Cavadia, pentru asta”, spune traducătorul.  De altfel, romanul Cameliei Cavadia (Маске страха) beneficiază de o prezentare amplă chiar pe coperta cărții: „În romanul Măștile fricii de Camelia Cavadia, violența domestică nu reprezintă doar fundalul acțiunii, ci o forță care modelează vieți întregi și ridică o întrebare esențială: ce mai rămâne din copilul care crește într-o casă unde frica este o prezență zilnică? Chiar de la început, autoarea oferă un impact puternic prin cuvintele protagonistei, Ema: Cea mai fericită zi din viața mea nu a fost cea în care m-am căsătorit și nici zilele în care s-au născut copiii mei, ci ziua în care a murit tatăl meu. Acest început nu este doar șocant, ci devine și cheia întregului roman, sugerând că trecutul nu poate fi redus la tăcere, nici măcar atunci când sursa lui dispare”, rezumă prezentarea. După introducerea în povestea cărții, în care Ema, unul dintre cei trei copii ai unui tată violent și ai unei mame pasive, paralizate de frică, își poartă trauma în gesturi mărunte, editorii sârbi continuă incursiunea în lumea protagonistei, în care „cel mai puternic simbol al copilăriei ei, un unguent împotriva vânătăilor, o însoțește și la maturitate, ca o amintire că frica nu i-a părăsit niciodată cu adevărat trupul. Cavadia nu o absolvă pe mamă de vină, dar nici nu o condamnă. Iar repetiția ei constantă (Nu a fost mereu așa) exprimă neputința tragică, gestul de supraviețuire al unei femei care și-a pierdut demult vocea. Tocmai această frază devine pentru Ema o sursă de teamă mai profundă: dacă mama ei s-a putut îndrăgosti de un om bun care, în timp, s-a transformat într-un agresor, i s-ar putea întâmpla și ei același lucru?” Toate acestea transformă „Măștile fricii” într-un roman despre cicluri, despre felul în care violența se transmite ca o umbră chiar și atunci când încercăm să ne opunem ei, dar și despre cât de important este să rupem masca tăcerii.  Despre „Măștile fricii” Romanul „Măștile fricii” a apărut în anul 2016 la editura Trei și spune povestea tulburătoare a trei frați a căror copilărie, marcată de violențe fizice și emoționale, le va amprenta pentru totdeauna existența. Eforturile lor de a depăși trecutul și a începe să trăiască în prezent vor fi sortite eșecului. Aceste trăiri nu le vor influența doar parcursul vieții, ci vor lăsa urme adânci dincolo de o singură generație. Construită sub formă de roman-confesiune, cartea sondează psihicul uman într-o manieră aproape intimă, care-l face pe cititor să se simtă parte din poveste. Un roman care spune povestea multor familii de aici și de oriunde. Despre Camelia Cavadia Camelia Cavadia este licențiată în filosofie și jurnalism si are un background de 22 de ani în televiziune (Pro TV și Antena1), iar din 2017 este cofondatoare a Agenției de Comunicare Fabrica de PR. A debutat în literatură în 2015, la Editura Trei, cu volumul „Vina”, desemnat apoi cel mai bun roman de debut la