Timișoara. Despre incredibila permeabilitate a materiei: un performance despre corp, apă și granițele dintre interior și exterior, la Muzeul Apei
Fotografie de Daliana Iacobescu Pe 13 și pe 14 noiembrie, Muzeul Apei din Timișoara găzduiește ultimul eveniment public din cadrul proiectului „Pedagogia Apei”, dezvoltat de Indie Box. „Despre incredibila permeabilitate a materiei” este o lucrare experimentală interdisciplinară creată de coregrafa Alexandra Gîrbea și muzicienii Uțu Pascu și Sergiu Cătană, o întâlnire între dans și muzică live despre felul în care apa, sunetul și corpul se influențează și se transformă reciproc. Unde se termină propriul corp și unde începe lumea din jur? Cât de solide sunt, de fapt, granițele pe care le trasăm între noi și mediul în care trăim? Apa are obiceiul să ne încurce socotelile: trece prin lucruri, le schimbă forma, le poartă mai departe și găsește întotdeauna o cale de a ajunge acolo unde nu ne-am fi așteptat. Pe această idee a fluidității și a permeabilității se construiește „Despre incredibila permeabilitate a materiei”, performance-ul care încheie seria evenimentelor publice din cadrul proiectului „Pedagogia Apei”. Vineri, 13 noiembrie, și sâmbătă, 14 noiembrie, de la ora 19:00, Muzeul Apei (Calea Urseni nr. 26, Timișoara) devine spațiul unei întâlniri între dans contemporan, compoziție muzicală live și cercetare interdisciplinară. Creată de coregrafa Alexandra Gîrbea, alături de muzicienii Uțu Pascu și Sergiu Cătană, lucrarea este o instalație performativă despre eterna metamorfoză a apei și despre felul în care aceasta pătrunde în orice mediu, îl alimentează, îl transformă și îl influențează. Accesul publicului este gratuit, în limita locurilor disponibile iar înscrierile se fac aici: https://forms.gle/JGfhj2ba1J9PXSgx9. Apa invadează, umple și schimbă spațiul, la fel ca sunetul. În această lucrare, corpul devine un spațiu interior fluid, care oglindește și răspunde mișcărilor apei, fie că vorbim despre curenți, valuri sau pulsații nevăzute. Prin dialoguri vii între compoziția muzicală și mișcare, performance-ul propune o experiență senzorială în care spectatorii sunt invitați să privească altfel limitele propriului corp și relația cu lumea din jur. Dincolo de experiența artistică, lucrarea aduce în discuție o perspectivă ecologică de care avem tot mai multă nevoie. Într-un context marcat de schimbările climatice antropogene, ideea că suntem separați de mediul înconjurător devine din ce în ce mai greu de susținut. Exteriorul nu este undeva departe, în afara noastră, ci este deja parte din interior, iar ceea ce se întâmplă în jurul nostru ne traversează, ne schimbă și ne afectează în permanență. Locația performance-ului contribuie la această experiență. Găzduită în arhitectura industrială a Muzeului Apei, lucrarea reactivează spațiul istoric al fostei uzine, transformându-l într-un vas uriaș de rezonanță acustică și corporală. Un loc construit cândva pentru a gestiona circulația apei devine acum un spațiu în care putem observa, prin sunet și mișcare, propriile forme de interacțiune cu materia. O pedagogie care începe cu plutirea și continuă prin oraș „Despre incredibila permeabilitate a materiei” încheie un parcurs în care apa a fost privită nu doar ca resursă naturală sau element al patrimoniului industrial, ci și ca instrument de explorare a corpului, a relațiilor dintre oameni și a sănătății mintale. Dezvoltat de Indie Box, proiectul „Pedagogia Apei: Reziliență, Memorie și Mișcare” a pornit de la cercetarea Gravity Break, o practică somatică dezvoltată de Alexandra Bălășoiu și Cătălin Diaconu, care folosește apa și suspendarea gravitației ca punct de plecare pentru noi forme de mișcare, percepție și conectare. În vara acestui an, cercetarea a continuat prin „Academia de Plutire”, o rezidență de co-creație la care au participat familii din Timișoara. Părinți și copii au explorat împreună relația cu apa, relaxarea, renunțarea la control și gestionarea tensiunilor. Copiii au devenit, la rândul lor, sub ghidajul Alexandrei Gîrbea, mici cercetători și co-autori ai unor „Carduri de Reziliență”, instrumente pedagogice construite pornind de la experiențele și exercițiile desfășurate în apă și pe uscat. O parte din această experiență colectivă a fost transformată în „Liquid Memory”, o instalație sonoră site-specific prezentată la Muzeul Apei în perioada 13 – 24 octombrie. Creată special pentru fosta clădire a Deferuginatorului, instalația și-a propus transfigurarea unei funcții tehnică într-o metaforă somatică. Cele opt surse sonore independente au construit un organism acustic în care sunetele apei, frecvențele care induc senzația de plutire și mărturiile participanților s-au întâlnit într-un peisaj sonor despre memorie, respirație și renunțarea la control, transformând clădirea într-un spațiu de filtrare a propriei noastre greutăți. Deschiderea instalației a fost însoțită de un moment performativ și de proiecția filmului-poem de dans experimental „Apa are gust de soare”, regizat de Gabriel Durlan. A doua zi, proiectul a ajuns la Școala Gimnazială Nr. 30 din Timișoara, unde echipa a predat kiturile educaționale „Cardurile de Reziliență”, în cadrul unei întâlniri interactive cu mișcare, discuții și proiecție de film – un prim pas pentru ca instrumentele dezvoltate în cadrul proiectului să poată fi folosite mai departe în comunitate, în activități dedicate sănătății mintale, creativității și relațiilor dintre oameni. Pe 16 și 18 octombrie, publicul a fost invitat să descopere malurile Begăi printr-un Artist Trip performativ și itinerant ghidat de Alexandra Bălășoiu. Cu această ocazie a fost lansat și Ghidul Audio al proiectului, care poate fi accesat în continuare pe site-ul proiectului, funcționând ca un acompaniator al oricărei plimbări pe malul unui râu. Călătorind între muzica creată de Cătălin Diaconu, un ghidaj somatic subtil și idei filozofice extrase din gânditori precum Simone Weil, materialul invită publicul la o pauză de la gravitatea propriilor gânduri și așteptări cotidiene, către un spațiu mental în care se poate exersa o pedagogie a golului, ca fundament pentru descoperirea fluidității sufletești. Pe 17 octombrie, Parcul Lidia a găzduit Oaza Gravity Break, o activare urbană care a transformat pentru o zi spațiul public într-un loc dedicat practicilor somatice și reconectării cu propriul corp. O invitație de a încetini și de a acorda atenție senzațiilor, fără să fie nevoie de o sală de dans sau de un laborator specializat. De la experiențele familiilor în apă la mărturiile transformate în instalație sonoră, de la instrumentele pedagogice ajunse în școală la plimbările de-a lungul Begăi și întâlnirile din parc, „Pedagogia Apei” a construit mai multe contexte în care reziliența a putut fi explorată prin experiență directă. Un parcurs care propune să privim adaptabilitatea nu ca pe o încercare permanentă de
