„Totul e prea tîrziu.”

Scriitorul englez Jonathan Coe (n. 1961) vine în acest an la NOD Festival din Brașov și, curios să văd cum scrie, am citit Ploaia înainte să cadă (Editura Polirom, 2022. Traducere de Luminița Gavrilă). Mi-a plăcut și stilul scriiturii, și subiectul și, mai ales, construcția cărții, simplă, dar deosebit de ingenioasă. 

Romanul începe cu umor din ăla englezesc, adică negru. După ce sună telefonul și-o vede pe Gill, nevastă-sa, Stephen își dă seama că s-a întîmplat ceva nasol și s-a gîndit instantaneu la fetele lor, dar cînd a aflat că nu e vorba de ele, ci de moartea mătușii lui Gill, „nu reuși să-și reprime un jenant sentiment de imensă ușurare”, se liniști imediat, chiar dacă pentru Gill moartea mătușii Rosamond e îngrozitoare. Femeia a lăsat în testament toată averea ei celor doi nepoți, Gill și fratelui ei, și fetei verișoarei sale, Imogen. Gill a văzut-o o singură dată, la ziua de naștere a mătușii. Imogen e oarbă din fragedă copilărie și a fost crescută de-o familie adoptivă, iar la un moment dat i s-a pierdut urma și nici măcar mătușa Rosamond n-a mai aflat nimic despre ea. Mătușa a lăsat special pentru ea și patru casete, pe care le-a imprimat exact înainte să moară, iar Gill poate să le asculte doar dacă n-o găsește pe Imogen. Și n-o găsește, așa că, la încurajările celor două fete ale ei, Catherine și Elizabeth, încep să le asculte. Modalitatea de a-i spune istoria familiei ei, a lui Rosamond și a Imogenei, e deosebit de artistică, dar și eficientă – alege 20 de fotografii, 20 de imagini din viața ei, multe care se intersectează cu ale bunicii și mamei ei, pe care i le va povesti, și așa îi va fi mai ușor să înțeleagă ce-o să afle la sfîrșit. 

Prima fotografie e din 1938, înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, cînd copiii au fost luați de la părinți și duși undeva în siguranță, iar ultima e recentă, de la ziua cînd a împlinit 50 de ani, aniversare la care a participat și Imogen, copilă atunci. Descrierea fiecărei fotografii conține povești întregi, fragmente importante din istoria familiei lor, ilustrate în special prin femeile familiei, care parcă rescriu și retrăiesc aceeași soartă. Eu mi-am însemnat despre ce e fiecare fotografie în parte și ce istorii ascunde în spatele ei și m-am bucurat să urmăresc cît de bine știe Jonathan Coe să refacă genealogia unei familii doar prin descrierea unor imagini, făcute pentru o… oarbă. 

Ploaia înainte să cadă e un roman bun, intens, original, care m-a convins să caut și alte cărți de-ale lui Jonathan Coe, cu care avem ocazia să ne întîlnim în scurt timp la noi acasă, la NOD Festival, pe 24-27 septembrie 2026! 

Jonathan Coe, Ploaia înainte să cadă, Editura Polirom, 2022. Traducere: Luminița Gavrilă