Lucrînd în ultimii (destui) ani la o librărie, am posibilitatea să răsfoiesc toate noile apariții. De obicei citesc începutul, sfîrșitul și un fragment la nimereală și-mi dau seama ce fel de carte am în mîini și dacă-i pe gustul meu sau nu prea. Unele cărți mă atrag imediat și „Din cauze naturale” de Nina Lykke (Humanitas Fiction, trad.: Ivona Berceanu) mi-a plăcut din prima, a fost suficient să arunc o privire pe prima pagină ca să mi-o cumpăr și să-mi doresc s-o citesc (Așa începe: „Nimeni nu cunoaşte curenţii de adîncime ai populaţiei aşa cum îi ştie un medic de familie. M-am confruntat cu de toate: fără glucoză, fără lactoză, fără zahăr, chestiuni dezbătute pe internet şi la fiecare al doilea articol de fond din ziare, care îi fac pe oamenii sănătoşi să creadă că, dacă încetează să consume pîine sau brînză, totul se va rezolva. Cei de vîrstă medie nu înţeleg de ce sînt tot timpul obosiţi. „Pentru că începeţi să îmbătrîniţi”, le zic eu, dar ei cred că treaba asta cu îmbătrînirea nu se aplică în cazul lor, aşa cum nici moartea nu se aplică în cazul lor. Li se pare firesc ca trupul să le funcţioneze fără să scîrţîie din încheieturi şi sînt surprinşi în ziua în care el, corpul, nu mai răspunde comenzilor la fel ca înainte. Ziua în care materiile fecale refuză să iasă, somnul refuză să vină sau muşchii nu vor să coopereze. „Patruzeci şi şapte nu înseamnă că eşti bătrîn”, spune pacientul în vîrstă de patruzeci şi şapte de ani. „Ba da”, îi zic eu, „la patruzeci şi şapte de ani eşti destul de bătrîn ca organismul să nu mai funcţioneze ca înainte”. Dar ei nu vor să accepte una ca asta. Aşa că îşi văd de viaţa lor la fel ca pînă atunci, apoi îşi cumpără un anumit tip de suc sau de pulbere verde de pe internet, sau găsesc o dovadă că sînt alergici la ceva sau prezintă intoleranţă la vreun fel de mîncare, astfel încît să-şi poată continua viaţa în acelaşi mod. Totul se rezumă atunci la a bea acel suc, la a consuma acea pulbere, la eliminarea vreunui aliment de bază din dietă sau la a se feri de orice tip de blană. Nu ascultă de mine cînd le spun că trebuie să se calmeze, să se mulţumească totuşi cu situaţia dată, să mănînce variat şi să facă mişcare, în ordinea aceasta. Mi-e lehamite să repet aceleaşi lucruri, şi lor le este lehamite să le tot audă, dar acesta este adevărul, iar adevărul este plictisitor”).
Mi-am dat imediat seama că e un roman scris cu multă plăcere, din ăla cinic, cu umor negru, care-mi place, fiind un „roman cu medici”, o carte la care mă voi distra copios, apoi, am simțit și că protagonista, de vîrsta mea, se află în situația & starea mea de acum, de aproape lehamite, după ce ani de zile a încercat să se implice, să facă viața celor cu care intră în contact mai frumoasă, mai liniștită, mai relaxată. Apoi, m-am prins că personajul Ninei Lykke seamănă cu personajul principal al cărții la care scriu de multă vreme. Dar așa s-a întîmplat că am tot amînat lectura romanului care a stat mereu lîngă biroul meu cu cărți care urmează să fie citite. L-am luat cu mine abia acum, cînd am făcut o călătorie în Armenia, unde nu mi-au lipsit cărțile Narinei Angarian, care, oricît de optimistă ar fi, e, totuși, serioasă, mai ales în ultimele două cărți publicate la noi. Mi-am zis că-mi iau „Din cauze naturale” pe post de carte de relaxare, deși am bănuit eu că Nina Lykke își va pedepsi cititorul care se așteaptă doar la distracție.
Protagonista cărții este Elin, un medic de familie de 50 de ani, care nu mai are rezistența și răbdarea de pe vremuri, cînd și-a adus în cabinet un schelet, Tore, căruia i-a pus o pălărie, pe vremea cînd încă o preocupau chestii cum ar fi rolul umorului în relația doctor – pacient și semnificația rîsului în procesul de vindecare. Acum are un dialog interior continuu cu Tore, ori despre pacienți, mulți – bolnavi închipuiți, ori despre viața ei. E căsătorită cu Aksel, medic ortoped, care, cînd nu e la muncă, e mai mult în competiții de schi. Hobby-urile ei sînt serialele și băutura, după munca cu clienții ei îngrozitori (exemplele-s în carte) are motive serioase să se relaxeze cumva. După cîteva experiențe neplăcute refuză total viața socială și ea, și soțul.
Totul e distractiv, ironic și critic cît e vorba de alții, dar Elin mai are și o viață personală. După o relație cu un fost iubit, Bjorn, se separă de Aksel și se mută din cartierul Grenda, un fel de rai al anarhiștilor norvegieni, în cabinetul ei medical, deși ar fi putut locui în apartamentul mamei ei, acum la o casă de bătrîni.
Întîlnirile cu clienții sînt asemănătoare cu întîlnirile cu clienții din librărie – și din realitate, și din romanul la care tot lucrez, iar dialogurile cu scheletul la mine-s dialoguri cu fanToma, cu care, însă, nu avem dialoguri interioare, ci reale, dar cînd sîntem doar noi doi, de obicei înainte de deschidere.
„Din cauze naturale” de Nina Lykke, considerată una dintre cele mai originale voci literare scandinave, este romanul femeii la 50 de ani, un roman cinematografic, de altfel regizoarea Tyra Tønnessen a făcut din roman un spectacol, pus în scenă la Teatrul Național din Oslo. O carte care la început pare amuzantă și haioasă, dar care, păstrînd, totuși, umorul și ironia de la început, devine foarte serioasă, acidă, satirică, apăsătoare. O carte despre natura umană, despre viața medicilor de familie și despre medici, despre familie, despre relația de cuplu, despre viață, despre destin. Roman cîștigător al celui mai important premiu literar norvegian, Brageprisen (2019), nominalizat, în același an, la premiul acordat de librarii norvegieni, Bokhandlerprisen. Cea mai bună carte a anului 2019 în publicațiile Dagsavisen, Dagbladet, VG, Adresseavisen, Aftenposten și Klassekampen. Bestseller internațional, în curs de apariție în peste 20 de țări. Lectură plăcută și utilă!
Nina Lykke, „Din cauze naturale”, Humanitas Fiction (trad.: Ivona Berceanu), 2023