Noua carte de poezie a Cătălinei Bălan, „De partea bună a hărții” (Paralela 45, 2025) e un adevărat album interdisciplinar, care, în afară de poeziiile Cătălinei Bălan, mai conține intervenții conceptuale grafice, foto-video, audio și poetice de Ghenadie Popescu, Sergej Timofejev, Sorina Popescu și Diana Iepure, coordonatoarea Colecției METAmorfoze.
Volumul poetic e compus din trei părți: „De partea bună a hărții”, „Oasele” și „Viața noastră urbană”. Primul poem din carte e despre apartenența la o familie și despre rolul obiectelor din familie, care sînt mai mult decît amintiri, se transmit dintr-o generație în alta și sînt și utile („n-am cunoscut-o / niciodată / ba chiar, săraca, a murit cu 7 ani înainte să aflu de existența ei / dar iată că cele cîteva perechi de cercei de la ea / le-am purtat zi de zi / și încă le mai port”). Așa cum face parte dintr-o familie („cum e în familie așa e și cu patria / o răfuială permanentă”), aparține și unei anumite culturi (una „care concepe mintea separat de corp”) și istorii (zice că există și datorită străbunicii care a ascuns grîne pe timpul foametei de după cel de-Al Doilea Război Mondial și cam are dreptate, iar rîșnița aceea grea la care măcinau grînele „există și azi”, din păcate). Sîntem cine sîntem și datorită sau din cauza predecesorilor noștri, spune Cătălina Bălan: „nu sînt decît suma multor complexe de inferioritate / și a traumelor transgeneraționale / pe care nici un deceniu de terapie n-ar putea să le îmblînzească”.
În prima parte se observă cu ochiul liber nostalgii după copilărie („îmi plac mai ales amintirile din primii șapte ani de viață / în care credeam că familia mea e perfectă / și nu puneam prea multe întrebări”), cînd „pîinea era mai bună / buneii mai tineri / iar vara ținea mult / mult mai mult”. Noroc că fratele mai mic încearcă s-o mai tempereze și s-o mai aducă în prezent, aici și acum, cum ar veni, dar tot prin exemple artistice, concrete, dar și filozofice totodată: „fratele meu îmi spune // Cătălina / nu glumesc / ia bombonica asta. / închide ochii și imaginează-ți că te-ai dus la magazinul din sat / universal coop, de lîngă stadion / să cumperi o pîine / și în loc de rest primești o bomboană // simte-i gustul / n-o mesteca / nu-i așa că are gust de rest?” Apoi, ea însăși își vede viitorul altfel și altundeva decît în satul străbunilor: „soțul meu va trebui să fie / neapărat / un străin înalt / și frumos” (chiar n-o văd pe Cătălina Bălan avînd o relație de iubire cu personajele Dianei Iepure, Borea trompetistul, de exemplu). Oricum, prezentul nu are cum să n-o zguduie, să nu-i atragă atenția, chiar dacă prin ochii bunicilor, pentru că izvoarele săpate cîndva de bunicul au secat, casele cîndva noi și frumoase acum sînt părăsite și-n sat au mai rămas doar babe, cîndva școala din satul bunicilor avea 900 de elevi, iar acum abia adună 100 („coborî de pe deal”). Primul dialog poetic e unul al borcanelor, la care participă autoarea cărții, mama ei, poeta Diana Iepure, și Sergej Timofejev (tradus de Diana Iepure) și, ca personaj, bunica scriitoarei, mama Dianei Iepure și toate mamele basarabenilor care au plecat de acasă, care-i găsesc cu borcanele lor oriunde s-ar ascunde aceștia/acestea, altfel, vorba Dianei, mamele se supără. (Am și eu, firește, borcanele alea-n poezii; credeam că-n una, dar, căutînd-o, le-am găsit în mai multe). Cel de-al doilea dialog e despre mare, toți cei trei poeți de pe partea bună a hărții avînd poezii în care(-și) amintesc de mare.
Partea a doua, „Oasele”, e foarte scurtă, dar dură, fiind despre războiul din Ucraina și despre indiferența și stilul de viață absolut iresponsabil din țările vecine țării atacate mișelește de Rusia lui Putin, stări pe care le prinde perfect și-ntr-un singur poem scurt, „o stea sau o dronă”, în care vedem prin descrierea a doar două situații cum unii sînt conștienți – și înfricoșați – de pericolul din apropierea imediată, iar alții habar n-au pe ce lume trăiesc, și-i doare-n bască: „mă uit pe cer și nu știu / dacă văd o stea sau o dronă / de fapt, nu e nicio problemă / tot ce-mi trebuie sunt mijloacele de producție / și o să vă convingeți ce avînt vom căpăta cu toții // în fața mea, la casă / fete îmbrăcate fast fashion / își mai cumpără cîte ceva / se poate observa cu ochiul liber / cam ce salarii au părinții lor”).
„Viața noastră urbană” e despre cum viața noastră socială se lovește de viața noastră interioară „ca un purice care sare de pe un picior pe altul”. Aici avem un eu liric feminin cînd mai jucăuș, mai haios („eram cu tata în Club A / și o doamnă la microfon / întreba pe toată lumea / ce e poezia? / ce e poezia? / stăteam crispată nici nu mă mișcam / de teamă să nu mă întrebe și pe mine”), cînd mai sadic („îmi place să te ciupesc mai ales dacă ai mîinile ocupate / cînd cărăm cumpărăturile de la supermarket / sau duci cănile folosite înapoi la bucătărie”). Dar de cele mai multe ori eul liric al Cătălinei Bălan vede și încearcă să înțeleagă „ce e bine și ce e rău”, să conștientizeze ce se întîmplă, de ce și cum a fost posibil să se întîmple („creier al meu / te rog să-mi arăți ce e bine și ce e rău / ce să cred și ce să nu cred / cîți oameni din apartamentele de aici ascultă aceeași melodie pe / youtube ca și mine / cîte cupluri fac sex simultan pe strada mea / în spatele ferestrelor întunecoase / și cîte se ceartă / uitînd pe moment de iubire / privindu-se în ochi / și întrebîndu-se cu o ură nedisimulată / cum dumnezeului au ajuns să locuiască împreună”).
Poezia Cătălinei Bălan din volumul „De partea bună a hărții” e cotidiană, existențială, (auto)biografică, socială, inspirată din biografia familiei și istoria țării în care s-au născut toți cei din familia ei, R. Moldova, dar și din cotidianul țării în care a învățat și a trăit – România. Poezii blitz, poezii stări, poezii observații, poezii trăiri, poezii amintiri, poezii frici, poezii obsesii, poezii traume, poezii reglare de situații, poezii constatări, poezii atenționări, poezii conștientizări, poezii foarte bune, exacte, frumoase, puternice, de care-ți va fi dor imediat după ce termini cartea. Dar pînă va apărea o nouă carte de poezie a Cătălinei, putem s-o recitim pe asta, simt că e nevoie de o relectură a cărții „De partea bună a hărții”!
Cătălina Bălan, „De partea bună a hărții”, Paralela 45, 2025