Dacă în „Vîrtej în reluare”, roman scris de Péter Demény în limba maghiară, protagonist era un om obidit de toată lumea, în noul său roman, „Ieșirea din vîrtej”, scris în română, același protagonist iese din acel vîrtej toxic datorită iubirii Mikunei – despre această ieșire din vîrtej e povestea acestui roman-continuare a bestsellerului dinainte.
„Ieșirea din vîrtej” începe așa: „Iubind-o pe Mikuna, mi-am zărit conturul iubirii”, se termină astfel: „Doamne-Dumnezeule, lasă-mă să pot înflori”, iar pe la mijloc citim asta: „Nu am spus bine în prima frază. Nu doar eu am găsit punctul din care să-mi privesc iubirea: Mikuna a găsit punctul din care eu mă pot privi pe mine”. Ceea ce face scriitorul aici e o terapie prin scris, scriind, își spală viața așa cum făcea mamă-sa cu covoarele, cînd le curăța în Someș („Așadar, singurul loc unde mă pot confesa și unde pot defula este literatura. Scrisul m‑a salvat probabil de multe, și pe alții i‑a salvat de impulsivitatea mea colerică, din care totuși a rămas destulă și pentru familia mea sau pentru colegi și prieteni. Probabil că asta e cauza pentru care scriu prea mult, așa cum e și cauza pentru care scriu prea sincer, venindu‑mi greu să pun niște limite între lucrurile pe care ar trebui să le spun și cele care ar trebui să rămînă ascunse, așa cum îmi e greu și să trasez o linie dincolo de care începe discreția. Dacă tac, tac despre tot, dacă vorbesc, vorbesc despre tot, nu pot fărîmița sau nuanța”), iar ceea ce face personajul principal este o terapie prin iubire („A început o terapie generală, ca să zic așa, pe care nu o puteam ghici, dar trebuia s-o fac. Era o terapie prin iubire – dacă mă întrebați pe mine, cea mai eficientă formă de terapie”).
Mikuna e un personaj complex, matur, care-l ajută să aibă răbdare cu el însuși, să se descotorosească de frustrările trecutului, să (se) ierte, să-și schimbe perspectiva, să iubească și să accepte să fie iubit. Fiindcă, zice ea, nu are nevoie de un copil pe care trebuie să-l crească, ci de un bărbat pe care să-l iubească.
Dar tot își amintește de copilărie, părinți, a doua soție, Melly, pe care o compară mereu cu Mikuna (sau mai degrabă invers). Și toată linia asta de subiect autobiografică, psihologică, de dragoste este întreruptă din cînd în cînd de mici povești și basme pentru adulți, dar care pot fi citite fără nici o problemă și de copii, care probabil că vor înțelege cu totul altceva, dar care se vor bucura și mai mult de carte la o relectură la maturitate. Chiar mi-ar plăcea să citesc o astfel de carte scrisă de Péter Demény și sînt convins c-ar prinde și la copii, mai ales la cei isteți & inteligenți.
„Ieșirea din vîrtej” este o continuare fericită a romanului „Vîrtej în reluare” și ca stil, și ca narațiune, cu același protagonist, aceleași trăiri intense, în vîrtej, stări psihologice complexe, existențiale, de dragoste, hiper-realiste. Le văd pe ambele romane între aceleași coperte. Curtea Veche, mă auzi?
Péter Demény, „Ieșirea din vîrtej”, Curtea Veche, 2025