Noi pe cine (mai) citim?
Poate că una dintre întrebările relevante ale timpului nostru este aceasta: mai citim sau nu mai citim autori problematici? Am trecut deja de perioada romantizării comportamentului decadent, nu mai există nimic romantic în afișarea imoralității, băutura nu mai câștigă de la sine putere în arta creației, suntem din ce în ce mai atenți la cine sunt oamenii care scriu și dacă merită atenția noastră. Toate aceste lucruri absolut firești denotă evoluția noastră, dacă nu spre un ideal moral, măcar spre o mai bună purtare socială, de data asta factuală, nu doar de fațadă. În tot acest demers uneori trebuie să...
Poezie și dialog cu Florentin Popa și Alex Odăgeriu sub Reflector la Iași
Joi, 10 iulie 2025, de la ora 19:00, la Acaju din Iași are loc ultimul episod din această vară al seriei Reflector, în care poezia și omul din spatele ei se dezvăluie într-o discuție liberă despre viață, literatură și întrebări care contează. Sub lumina reflectorului vor sta poeții Florentin Popa și Alex Odăgeriu, într-un dialog moderat de Vlad Alui Gheorghe. Despre invitați Florentin Popa (n. 1989) este poet, traducător și performer ambient electronic/spoken, un căutător al frumosului în lucruri vechi și noi. A publicat volumele Trips, heroes and love songs (2013), Efrafa (2017), Dezintegrare (2021) și Sutta (2024). Locuiește la...
Manual de înșelat bărbatul
Românii nu sunt buni de amanți. Doamnelor, regret să vă întristez de la primele cuvinte ale recenziei, dar acesta este adevărul: românii nu sunt buni de amanți. De soți, mai treacă-meargă, sunt la fel de buni sau de răi ca orice alți bărbați europeni, dar ca amanți sunt varză. Pentru că, doamnelor, ce cereți domniile-voastre de la o relație extra-conjugală? Păi ceea ce nu primiți acasă, adică atenție, respect, dorință fizică și desigur satisfacție tot fizică – iar din toate astea, amantul român nu e-n stare să ofere nimic. Este atât de egolatru, încât consideră suficient simplul fapt că se...
Subteranul ca suprafață sau cum e să trăiești pe „Pământul Plath”
Uneori mi se pare că memoria nu este decât un rest personal, un dat pe care oricât l-ai explica celorlalți, folosind acel vocabular pe care îl cunoaștem cu toții, tot apuci să rămâi la distanță de sens și de înțeles. Poezia, de exemplu, a reușit să traducă mereu cu acuratețe lumea interioară a celui care a scris-o, și cu toate astea a creat handicapul de a nu fi asimilată până la capăt de cel care o citește. Am perceput mare parte din poeziile studiate în anii de școală drept ruine estetice, care îmi dădeau mereu sentimentul că nu poți afla...
Casa Scânteii
Am citit romanul Casa Scânteii (editura Literpress Publishing, 2024), cu un plăcut sentiment de adecvare: uite, domnule, că se poate! Se poate scrie despre problemele sociale și fără a minți, și fără a inventa, și fără a implora mila publică („a apăsa pe pedala empatiei”, cum ar zice un critic la modă, tipul ăla care a-nghițit umbrela). Pentru că, de ce: pentru că mă săturasem de texte scrise de bucureșteni îmbuibați, tineri din clasa mijlocie cu lecturi neomarxiste, care povestesc despre suferințele (citește: „violurile, abuzurile, sărăcia”) femeilor din mediul rural. Suferințele există. Iar cei care le provoacă sunt locuitorii din...
Semnal editorial. Povestea familiei Campari: un roman despre visuri, intrigi și băutura care a cucerit lumea
Cum s-a născut unul dintre cele mai faimoase branduri italiene dintr-o poveste de viață plină de ambiție, rivalitate, dragoste și tragedii? Editura ACT și Politon aduce în premieră în limba română romanul Elixirul viselor: Povestea familiei Campari semnat de Silvia Cinelli, o poveste inspirată din fapte reale și plasată într-o epocă în care modernitatea înflorea, iar visurile păreau că pot prinde formă în lumina electrică a marilor orașe. Romanul ne poartă înapoi în timp, în efervescentul secol XIX, în inima orașului Milano, acolo unde Gaspare Campari, un vizionar cu ambiții mari, deschide Caffè Campari, o cafenea care va deveni curând locul...
Lansarea unui volum–eveniment de Irina Neacșu: „Flori transilvane“ la Cărturești Modul
Editura Litera îi așteaptă pe cititori marți, 1 iulie, ora 19.00 la Cărturești Modul (str. Academiei 18-20) la evenimentul de lansare a unui volum–eveniment: „Flori transilvane. Intersecții istorice între natură și cultură pe teritoriul Transilvaniei“. Pentru cititorii care iubesc ideea de carte-obiect – provocatoare ca substanță, dar și ca estetică – volumul Irinei Neacșu reunește fire culturale și vizuale ce îmbogățesc înțelegerea unui ținut fascinant, Transilvania. Prefața cărții – unică în peisajul editorial românesc – este semnată de dr. John Akeroyd, colaborator al Casei Regale a Marii Britanii. Vor vorbi despre volum, alături de autoare, Simona Popescu, eseistă, poetă și...
„Murmur”
Sorin de la Brașov era un fel de ceva: mai puțin decât o rudă, dar mai mult decât un prieten de familie. Mamele noastre fuseseră colege de internat, timp de opt ani lungi și grei (la internatul de fete din Agnita, unde regulamentele erau cam milităroase), și rămăseseră prietene pe viață, chiar dacă aveau firi foarte deosebite, practic opuse. Din Agnita, maică-mea ajunsese femeie măritată la București, iar mama lui Sorin ajunsese același lucru, dar la Brașov. Cum Sorin avea nevoie de un tratament care nu putea fi făcut decât în capitală, el și cu mama lui veneau și stăteau...
Interviu | Radu Găvan: „Un scriitor trebuie să aibă atât instinct de ucigaș, cât și de sinucigaș”
După ce a cucerit cititorii din România cu viața agentului imobiliar din Exorcizat, romanul său de debut, Radu Găvan și-a continuat parcursul de scriitor ca pe o ascensiune de netăgăduit: fiecare nouă carte a fost și mai bine primită, ba chiar de numere tot mai mari de cititori, iar recent i-a fost tradus în spaniolă Neverland. La noi tocmai a apărut Efectul Jumanca, un volum de povestiri publicat de Editura Hyperliteratura, și am folosit acest prilej pentru a-l descoase pe autor în legătură cu această nouă apariție, însă am vorbit și despre orgoliile lumii literare, testul timpului în relația cu...
„Pămîntul Plath”
„Viața mea nu înseamnă altceva decît lipsa rimei și prezența ritmului.” Pămîntul Plath (Editura Art, colecția pocket) e cea mai bună carte de poezie a Ancăi Zaharia, care a mai publicat „Sertarul cu ură”, „Suicid” și „Eu n-am trăit războiul”, cărți care mi-au plăcut foarte mult și ele. Și aici avem o poezie biografică, existențialistă, hiper-realistă & cotidiană și un eu liric feminin debordînd de trăiri și energii plathiene („pot trăi o veșnicie în timp ce mă autodizolv”), dar acum Anca Zaharia nu-i mai lasă libertate totală, ci îl controlează discret, apoi și acest eu liric s-a mai maturizat („Acum...