CELA (Connecting Emerging Literary Artists) este un proiect european început în 2017, cofinanțat de programul Uniunii Europene, Europa Creativă. CELA aduce împreună artiști la început de drum (traducători și scriitori) din unsprezece țări europene. Scopul acestui program este nu doar de a uni și a aduce împreună voci noi, diverse, pe teme importante pentru generațiile noi, ci și de a oferi o șansă scriitorilor de a fi publicați în limbile partenere, iar traducătorilor oportunitatea de a continua să traducă din limbile „mici”. România face parte din acest proiect și, în prima jumătate a acestei ediții au participat scriitorii Ioana Maria Stăncescu, Paula Erizanu și Iulian Bocai. Platforma creată de CELA este complexă și urmărește mai multe arii de dezvoltare: oferă programe de mentorat, prezențe la festivaluri europene diverse, precum și inițierea în ceea ce înseamnă a face pitch unei cărți către o editură. Am vorbit mai pe larg despre acest proiect cu Kim van Kaam (coordonatoare de proiect) și Frank Tazelaar (director), din partea casei literare olandeze Wintertuin, aflați în vizită la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași.

Cum a luat naștere proiectul CELA? 

Frank: Ideea acestui proiect ne-a venit în urma unei întâlniri cu un tânăr scriitor de vreo 30 de ani care era și traducător de literatură din țări sudice. Atunci am realizat că există de fapt traduceri în olandeză din țările din Sudul Europei, în vreme ce noi ne concentram atenția mai mult pe traducerile din engleză, din Anglia sau din America. Această întâlnire ne-a determinat să ne gândim la contextul european. Eu sunt și profesor de Creative Writing și-i pregătesc pe scriitori să devină profesioniști și să se dezvolte pe mai multe planuri. Întâlnirea cu acești scriitori a dus la ideea proiectului de a gândi contextul european în care trăim și să nu ne concentrăm doar pe limba engleză, cultura americană ș.a.m.d. De aici am început pur și simplu să vorbim cu scriitori și ne-am dat seama că și traducătorii la rândul lor aveau aceeași problemă: dominanța limbii engleze. Și pornind de la reflecțiile și discuțiile acestea a apărut noțiunea aceasta: că nu există un context european pentru artiștii tineri. 

Scopul CELA este să ofere limbilor mici, marginale, mai puțin traduse oportunitatea de a ajunge la edituri – ca scriitorii tineri să poată fi traduși și publicați în alte țări. Este un proiect divers deschis atât scriitorilor, cât și traducătorilor. Ne puteți spune cum funcționează?

Kim: Noi [casa literară Wintertuin din Olanda, n. r.] avem un parteneriat cu organizații din 11 țări. Ne-am orientat către piețe editoriale de  limbi mici, cum le numim noi. Avem activități în fiecare țară membru. Găsim traducători din toate limbile implicate, cu toate combinațiile posibile, ceea ce este o provocare în sine pentru că am adunat 99 de traducători. Cu ajutorul acestor traducători începem să căutăm scriitori emergenți din fiecare țară. Funcționăm în două cicluri de câte doi ani și în fiecare ciclu sunt selectați trei scriitori, așadar câte trei scriitori participanți din fiecare țară. Primul pas este să împărtășești cu ceilalți ceea ce scrii, evident. Le cerem scriitorilor câte un fragment dintr-o carte publicată. Este un proiect care vizează scriitorii de proză (ficțiune sau non ficțiune) pentru piața de adulți, deci nu și literatură pentru copii. Ei aleg un fragment de 2000 de cuvinte care ulterior e tradus în toate celelalte limbi implicate în proiect. Asta fac traducătorii CELA și sunt pregătiți de mentorii lor, traducători cu experiență care-i ghidează. Noi publicăm aceste fragmente pe site în toate limbile din proiect , așa că funcționează și ca o arhivă pentru cititori și pentru editurile care pot astfel să descopere voci literare diverse din Europa. Încurajăm publicarea acestor fragmente traduse în reviste literare din Europa, online sau în print.

Apoi urmează partea de formare. Participanților le sunt oferite cursuri de formare, ateliere personalizate. De exemplu în ceea ce privește pitching-ul, prezentarea unui autor sau a unei cărți la o editură. Cea de-a doua fază a este de a-i aduce în fața unei audiențe. Pentru asta facem un turneu prin festivalurile din Europa, din țările partenere. Proiectul CELA ajunge astfel la 11 festivaluri. Aici au loc evenimente cu traducătorii și câte trei scriitori invitați – le oferim oportunitatea de a interacționa cu publicul lor. 

Care sunt criteriile de selecție ale scriitorilor și traducătorilor?

Kim: Avem anumite criterii, desigur, dar dacă mă gândesc la metodă, scriitorii pur și simplu trebuie să aplice la un open call și sunt selectați de un comitet care ia în considerare și recomandările traducătorilor. În ceea ce privește criteriile de selecție, ei bine, cuvântul cheie este emergență. Am descoperit că acest termen poate să însemne ceva diferit în fiecare țară… Scriitorii și traducătorii sunt cei care-și încep o carieră internațională, dar experiența lor este încă la un nivel național. Pentru traducători e important, de exemplu, să fi urmat un curs sau să aibă o educație ca traducător literar, să aibă în portofoliu muncă de traducător literar. Nu neapărat o carte întreagă, dar măcar povestiri sau o experiență în zona aceasta. Iar pentru un scriitor condiția este să fi publicat cel puțin o carte, dar nu mai mult de trei. Și, dacă are o carte tradusă, aceasta să fi fost tradusă în maxim o singură limbă din cele prezente în programul CELA.

Parte din treaba noastră este să-i prezentăm piețelor externe și să-i pregătim să intre pe o scenă internațională. 

Cum definește CELA emerging literary artists, artiști literari emergenți?

Frank: Sunt artiști care, așa cum spunea Kim mai sus, deja lucrează în acest domeniu . Scriu, publică, traduc. Dar încă mai au de făcut primul pas spre un public mai larg, spre o traducere. Așa că emerging nu se referă neapărat la vârstă, ci la faptul că sunt la început de drum.  

Kim: E bine de știut că nu noi [coordonatorii de proiect] alegem toți scriitorii. Fiecare partener național este responsabil de propriul open call. Ei găsesc scriitorii la nivelul rețelei lor și trec prin procedura de selecție. Fiecare țară are un comitet independent, experți care decid ce se potrivește cel mai bine pentru că au experiența necesară de a decide.

CELA pregătește acum o platformă literară. Spuneți-ne mai multe despre ce înseamnă platformă.

Frank: Mostrele de traducere [din proiect.] sunt deja disponibile online, așadar platforma se va ocupa de cărțile care vor apărea în urma proiectului CELA. E practic un brand care e compus din scriitori traduși de traducători emergenți, pregătiți de CELA și publicați în diverse țări. Platforma urmărește să-i pună în dialog cu publicul lor, dar nu doar pe baza unui fragment, ci a cărții traduse integral. Așa că scopul final este de a promova aceste cărți.

Kim: Da,  să ducem proiectul la un alt nivel. 

Cum se face selecția traducătorilor cei mai potriviți pentru anumiți scriitori? 

Frank: Avem multe discuții pe marginea acestui subiect, de aceea le și oferim traducătorilor libertate în alegerea scriitorilor pe care să-i traducă…

Kim: Nu alegem traducătorul potrivit pentru scriitor, mai degrabă invers. Oferim o voce traducătorului pentru că ei sunt cei mai buni ambasadori ai textului. Ei cunosc piața în care traduc foarte bine și au o experiență unică în direcția aceasta. Apreciem foarte mult opiniile lor, de aceea îi implicăm în procedura de selecție. 

Ce învață artiștii în programele de mentorat?

Kim: Programul de mentorat, în ceea ce privește traducătorii, stabilește de fapt o posibilă colaborare cu traducători literari experimentați din aceeași limbă sursă. E o oportunitate unică de a învăța să traduci mai bine, să ai la dispoziție un profesionist care să se uite pe textul tău, pe munca ta și să îți garanteze calitatea traducerii pe care ai făcut-o. Acest mentorat poate funcționa și ca reprezentare pentru traducătorii începători, oferindu-le accesul la o rețea de edituri sau alte oportunități literare relevante. Deci e vorba și despre conexiuni individuale pe care traducătorii le fac și care sperăm că vor evolua în relații sustenabile între ei. 

Ne interesează să-i conectăm pe acești artiști tineri la o rețea de festivaluri, organizații, edituri, publicații de diverse feluri care combină expertize și perspective diferite asupra pieței literare. Așa că încercăm să le oferim participanților accesul la aceste informații. Există o varietate de subiecte care sunt relevante pentru literatura europeană – dar încercăm să-i învățăm cum să-și prezinte cărțile, scrise sau traduse, să învețe despre contracte și așa mai departe. E important ca aceștia să acorde atenție acestor lucruri. 

Cum știți ce este relevant? 

Kim: Prin experiență, cred, pentru că facem asta de zece ani [proiectul este la a treia ediție]. Dar discutăm cu participanții și aflăm ce își doresc ei să învețe. Și ne încredem în expertiza partenerilor noștri.

Frank: Da, cred că consorțiul [de organizare a proiectului] e alcătuit  din câțiva parteneri inovativi în Europa, nu e un consorțiu de edituri, ci unul format din instituții literare, festivaluri și locuri unde literatura nu înseamnă doar vânzare,, ci și implicarea și conexiunea cu publicul, despre împuternicirea și dezvoltarea artistului. Deci cred că este un consorțiu destul de interesant. 

Cum obține CELA un echilibru în ceea ce privește diversitatea limbilor, culturilor și traducerilor literare? Este dificil să prezinți o cultură unei alteia? 

Kim: Există multe diferențe între țările din Europa. Toți avem aceste colțuri, fostul Est și fostul Vest, Nordul și Sudul. Avem economii diferite. Primul pas pe care-l facem pentru a oferi un echilibru pentru aceste discrepanțe este chiar conversația. Nu putem avea un singur set de instrucțiuni pentru toată Europa. Mai întâi trebuie să recunoaștem și să asumăm diferențele, dar și să înțelegem ce înseamnă asta pentru practica de zi cu zi a traducătorilor. Vorbeam azi aici, în România, despre situația librăriilor și despre faptul că nu sunt prea multe. Peste tot există provocări… Cred că atunci când  ne întâlnim la un festival reușim să facem față acestor provocări mai bine și să găsim un punct comun în discuția despre ce este Europa. De fapt, noi facem Europa. 

Unele provocări sunt foarte similare. Dar trebuie să ții cont de faptul că altele sunt complet diferite. Avem perspective complet distincte despre istorie și literatură și trebuie să ne ascultăm unii pe alții. Modul în care punem noi în practică ideile acestea în proiectul CELA este definit de un mare grad de independență și autonomie oferit partenerilor noștri din țările implicate în proiect. Nu simțim nevoia să le spunem partenerilor cum să prezinte CELA la festivalul lor – pentru că ei știu mai bine cum s-o facă! 

E totul despre încredere.

Kim: Da, absolut. A găsi parteneri potriviți, cu expertiza necesară pentru a ajunge la obiectivele pe care vrei să le obții, în condițiile în care muncim împreună, împărtășim aceste obiective. Această încredere în autonomia partenerilor noștri are un impact pozitiv foarte mare asupra proiectului. 

Frank: E amuzant că mă uitam mai devreme pe pagina CELA de Instagram și noi suntem acum și la Cracovia, în Polonia, dar și aici, la FILIT. Și în ambele locuri avem întâlniri, evenimente – traducătorii prezintă scriitorii editurilor și treaba asta funcționează în toată Europa. E și acesta un mod în care echilibram lucrurile. Îi învățăm pe traducători să prezinte operele autorilor și o fac prin toată Europa. 

Credeți că există anumite teme, în ceea ce privește abordările și textele scriitorilor, care sunt mai interesante sau mai relevante la nivel european? Mă refer, desigur, la posibilitatea ca textele acestor autori să fie alese datorită temelor pe care le explorează. 

Frank: Dacă vorbim de generația scriitorilor foarte tineri, cu siguranță au și ei teme presante pe care le explorează, de pildă schimbările climatice sau identitatea. 

Kim: Da, așa e, sănătatea mentală, feminismul – care cred că este un subiect încă deschis, încă insuficient explorat, într-un fel.

Frank: Poate chiar și în ceea ce privește schimbările politice. Cred că modul în care oamenii de 20-30 de ani experimentează această lume acum este o oglindă a societății. Mitul acesta se oglindește în literatură. Deci cred că oamenii caută nu doar răspunsuri din literatură, dar ceva cu care să rezoneze prin intermediul sentimentelor lor. Un spațiu pe care-l pot ocupa fără să se simtă singuri cu întrebările lor. Literatura oferă acest spațiu. Este o forță puternică și o forță înceată, e o forță la viteza deliberării. Vorbim mult despre cum tinerii citesc din ce în ce mai puțin… Dar eu cred că ei încă citesc și că numărul lor crește, de fapt, că se întorc la cărți pentru a găsi aceleași întrebări pe care le au și ei sau să găsească aceeași rezonanță. 

În sensul acesta, credeți că CELA ajută și la crearea de empatie între culturi?

Kim: Da, cu siguranță.

Care sunt cele mai mari realizări ale CELA până acum?

Kim: Cred că sunt multe lucruri diferite. Unele proiecte au dus direct la publicarea unor cărți și avem scriitori care acum sunt prezenți pe piața limbii în care au fost traduși datorită participării la CELA. Ceea ce este o reușită imensă pentru că vedem în clar că munca traducătorilor a dat rezultate, nu doar de a traduce, ci de a aduce scriitorul la o editură. 

Sustenabilitatea rețelei cred că e chiar mai importantă pentru că vedem artiști care au participat la CELA care se întâlnesc încă, care fac proiecte împreună și construiesc în continuare această rețea, depășind cu mult cei doi ani petrecuți în mentorat la CELA. Asta e cel mai valoros pentru noi, continuitatea pe care aceștia o obțin în urma participării la CELA.

Care sunt cele mai mari provocări pe care le aveți?

Frank: Presupun că cea mai mare provocare este presiunea pusă asupra cărții. Faptul că petrecem mai puțin timp citind… Știi, mi-a plăcut mult ce a zis Junot Diaz seara trecută la Teatrul Național, că de fiecare dată când suntem online, cineva încearcă să ne vândă ceva. Și timpul pe care-l petreci citind, acela e un timp în care nimeni nu-ți poate vinde nimic. Așa că în loc să fii consumator tot timpul, redevii, cum să spun, ființă umană, doar prin faptul că citești. Dar e adevărat că trăim într-o eră în care suntem distrași constant… Vorbeam cu scriitorul irlandez, Paul Lynch, și el a spus: arta a devenit  divertisment și divertismentul a devenit  distracție. Și majoritatea oamenilor trăiesc acum distrași. Cred că asta e de fapt cea mai mare provocare a noastră: să scoatem oamenii din această structură și să-i punem în schema atenției și a gândirii. 

CELA se concentrează doar pe scriitorii de proză, ficțiune sau nonficțiune. V-ați gândit să lărgiți orizontul și spre alte genuri, de pildă poezie?

Kim: De fapt, este o decizie conștientă să ne concentrăm pe proză pentru că ni se pare că tocmai asta lipsește la un nivel european. În ceea ce privește poezia, mai sunt și alte proiecte europene și credem că există deja o piață bine implementată în direcția asta (vezi platforma Versepolis de exemplu, care pune accent pe calitățile performative ale poeziei). Așa că noi ne concentrăm pe piața de proză pentru adulți, pentru că și cea pentru copii e ceva complet diferit. E vorba de a alege un singur punct pe care să-l urmărești. Nu știm ce o să se întâmple în viitor, evident…

Ce proiecte/inițiative urmăriți în următoare perioadă? 

Frank: Sunt multe posibilități când lucrezi cu un astfel de consorțiu [de parteneri]. Acum ne concentrăm să setăm un program potrivit pentru organizatorii festivalurilor, pentru a se putea conecta mai ușor și a putea colabora. Suntem implicați și în ideea de a încuraja tinerii scriitori să vorbească, să scrie despre lucrurile care se întâmplă în țările lor (chiar și politic) și să fie traduși în diverse reviste. Sunt posibilități infinite cu un astfel de proiect colaborativ. 

Vă îngrijorează evoluția Inteligenței Artificiale și ce ar putea însemna aceasta pentru scris și traducere?

Frank: Eram împreună cu tot consorțiul, cu scriitorii și traducătorii CELA, acum niște luni în Torino și am avut o conversație deschisă despre acest subiect cu experții noștri. Și, bineînțeles, AI-ul este o realitate, cele mai recente modele de limbaj sunt deja aici și influențează mult poziția în care se află un traducător și trebuie să recunoaștem asta. Dar trebuie să fim conștienți și că traducerile făcute de oameni au o altă calitate, chiar dacă traducătorii se folosesc de AI ca mecanism de editare. Scriitorul italian Vincenzo Latronico, care e și traducător, povestea la un moment dat că la începutul carierei sale a tradus documentații despre becuri și chestii plictisitoare. Am făcut asta șapte ani, a zis el și altcineva a răspuns: uau, nu mai trebuie să faci asta, acum că există AI, iar el a răspuns: nu, tocmai asta e o pierdere pentru că experiența asta m-a făcut de fapt traducător. Presupun că trebuie să regândim ce înseamnă să fii uman și ce înseamnă inteligența. Și rămâne faptul că deși există un calculator care joacă șah mai bine ca noi, noi nu ne-am oprit totuși din a juca șah. 

Mulțumesc pentru interviu; la final v-aș întreba: cum vedeți impactul programului CELA asupra artiștilor emergenți? 

Frank: Un lucru încurajator pe care l-aș spune la final este că am vorbit despre succes și sunt mai multe cărți care au fost publicate în traducere în urma participării la CELA. Traducătorii sunt astfel încurajați să-și continue munca, iari cu sprijinul CELA și al programelor pe care le găsim, devine pur și simplu posibilă publicarea în alte țări, precum și găsirea unui public potrivit. Desigur, înseamnă mult timp și bani europeni, pentru că CELA este un program finanțat [prin programul Europa Creativă al Uniunii Europene]. Nu e ceva ce piața poate să facă singură și tot ce înseamnă CELA vine în ajutor. Ce vreau să spun e că vrem să oferim speranță artiștilor la început de drum, că există un viitor – nu va fi ușor, dar se poate.