Expoziția „În timp real” reunește două forme de expresie vizuală care, deși tehnic diferite, urmăresc același fir conceptual: transformarea identității prin repetiție, observație și gest. Linogravurile și jurnalul grafic funcționează ca două registre paralele ale unei cercetări vizuale despre om și devenire.

Pe de o parte, portretele realizate de Teodor Zugravu explorează identitatea ca formă fluidă, mapată în timp, cu acuratețea grafică specifică a variației și repetiției. Pe de altă parte, agendele desenate documentează reacții imediate, gânduri și acumulări de gesturi, prin care artistul construiește o memorie grafică spontană. Împreună, aceste două secțiuni care compun expoziția propun o lectură duală: între control și impuls, între matriță și improvizație, între ceea ce se repetă și ceea ce scapă. Expoziția devine astfel o hartă vizuală a timpului interior, a identității în mișcare, a expresiei ca formă de supraviețuire și sens.

O persoană se poate reduce la o singură trăsătură definitorie. În timp, odată cu persoana, se transformă și trăsăturile, astfel că avem un grafic continuu al transformării. Seria de portrete fluide e un studiu al identității bazat pe această transformare într-un timp nelimitat. Scopul studiului e de a trasa cât mai complet transformarea expresiei subiectului pentru a cuprinde toate elementele conținute. Această fluidizare generează o imagine completă a subiectului pe perioada existenței sale. Transformarea constantă mapată depășește aria vizuală, generând o vibrație distinctă.

Seria de linogravuri conține 9 portrete, construite pornind de la același concept. Această secvență vizuală a identității se continuă în paginile unui jurnal grafic care documentează același proces de observare și expresie — dar prin gest, repetiție și notare intuitivă. Linogravura și jurnalul grafic comunică aici ca două registre ale aceluiași limbaj: unul controlat, tipărit, celălalt spontan și visceral.

Materialul contează. Hârtia pe care sunt imprimate linogravurile nu este aleasă întâmplător. O parte provine din arhive vechi, recuperate în timp de la instituții de stat precum IPROCHIM București sau Facultatea de Fizică a Universității București, Facultatea de Arhitectură Ion Mincu București, dar și din fonduri documentare aparținând unor biserici fortificate. Aceste documente — adunate, cumpărate sau culese din târguri de vechituri, din țară și din alte locuri — poartă deja urme ale altor timpuri, altor scopuri, altor vieți. Prin imprimare, ele nu sunt șterse, ci suprascrise: hârtia veche își păstrează memoria, dar capătă o nouă respirație vizuală.

Alături de acestea, o altă parte a lucrărilor este imprimată pe hârtie fotografică românească, produsă din anii ’80 până în prezent — un material tehnic care continuă, la rândul său, ideea de transformare și resemnificare. În acest mod, suportul devine parte din lucrare: o stratificare între conținut, gest și istorie materială. Imaginea nu mai este doar rezultatul unei tehnici, ci o colaborare între matriță, expresie și hârtie — între prezentul desenului și trecutul pe care imprimarea îl reactivează.

Desenul nu începe întotdeauna cu intenție, ci din nevoia de a umple un gol — de timp, de sens, de control. În cazul lui Teodor Zugravu, desenul compulsiv s-a infiltrat de-a lungul a peste un deceniu în agende, carnețele și file de lucru — ca o formă de rezistență tăcută în fața rutinelor, presiunilor sau emoțiilor greu de pus în cuvinte. Lucrările au fost create fie în ședințe publicitare interminabile, fie într-un moment de criză interioară; dar fiecare desen nota ceva real: o stare, o reacție, o ieșire.

În această secțiune a expoziției, vizitatorii pot răsfoi fizic aceste agende — martori discreți ai unui parcurs artistic și personal. Sunt pagini în care spațiul birocratic a fost contaminat de fantezie, în care anxietatea s-a desenat fără să ceară voie, sau în care liniștea a luat formă fără intenție. Paginile marcate indică intrări semnificative: portrete, gesturi, momente. Dar între ele, se pot citi și devieri, replici nerostite, fragmente de gând. Nu e o arhivă. Nu e un making-of. Este o capsulă a timpului, o confesiune grafică, în care controlul și spontaneitatea se suprapun.

O memorie desenată în timp real.

Vernisajul

Vernisajul are loc pe 19 iulie 2025, începând cu ora 19:00, la Turnul Alb (Galeria Offspace) de la Biserica Fortificată Apold, județul Mureș. Cu muzică asigurată de DJ VYGO.

Expoziția va putea fi vizitată în perioada 19 iulie – 30 septembrie 2025.

Alte proiecte din cadrul din cadrul TRANS.FORT

În paralel, pot fi vizitate și celelalte proiecte care fac parte din cadrul TRANS.FORT: spațiile expoziționale permanente – hiSTORY, IN-tâlnire și INtransilva – amenajate în interiorul bisericii, în Turnul Ovăzului și în Casa Păz­nicului, cât și grădina reamenajată, cu noi spații interactive și multisenzoriale sub conceptul INCINTA VERDE.

Despre proiect

TRANS.FORT este un proiect cultural inițiat de Asociația CasApold, care aduce viață nouă în spațiile Bisericii Fortificate din Apold (jud. Mureș) prin artă contemporană, cercetare si documentara istorica și intervenții interdisciplinare.

Ajuns la ediția 3.0, proiectul propune o platformă unde patrimoniul construit dialoghează cu arta vizuală, muzica, performance-ul și experimentele curatoriale. TRANS.FORT devine astfel un loc de întâlnire între trecut și prezent, între meșteșug și expresie contemporană, între comunitate și artist, transformând turnurile și zidurile vechii fortificații într-un spațiu viu, deschis și actual.