Îmblânzitori
Mă sună Alexandra din New York: „Mihai, dac-ai ști cât îmi plac cronicile tale! Stau și savurez, de fiecare dată, povestica de la început, cea cu care deschizi textul, și zău dacă nu-mi pare rău când treci la partea serioasă, adic-atunci când te apuci să discuți cartea respectivă! Din clipa aia nu mai râd aproape deloc, plus că trebuie să fiu mult mai concentrată, să înțeleg ce vrei să spui, adică dacă tu recomanzi lectura aceea sau nu!”. Mă sună George din Cosmopolis, al cărui roman tocmai l-am evirat aici în revistă: „Păi bine, mă, tu scrii despre bunică-ta sau...