După ce a scris versurile „sînt atît de bătrîn / încît am impresia că am venit din viitor”, poetul & rockerul Daniel-Silvian Petre (vocalistul formației Survolaj) a hotărît să ne ofere o bucurie neaşteptată – un blog unde a postat selecţii din toate cele trei cărţi ale sale de poezie + un grupaj de existeme inedite, care acum pot fi ascultate în lectura minunată a actriței Mădălina Ghițescu – și pe blog, dar și-n mașină sau acasă, fiindcă avem și un audiobook (înregistrat în Timișoara – „liniștea care se poate auzi în fundal este 100% naturală”), audiobook care cuprinde și o carte cu poemele și care se numește LAS BEGAS BLUES & alte Scrisori din Elisabetin. 

Pe blog, puteţi să citiţi selecțiile poeziilor din cărțile lui Daniel-Silvian Petre în ce ordine aveţi chef, pentru că-s foarte faine toate, scrise impecabil, originale, pline de viaţă & intertexte, inteligente, ironice, sclipitoare. Eu le-am citit în ordinea în care au fost scrise, de la Overdose (1996) la Inedite și am ascultat și audiobook-ul, înregistrat în pandemie, adică în 2022.

Deşi selecţia lui Daniel-Silvian Petre din volumul de debut, Overdose (1996), începe cu un eu liric foarte optimist, poetic şi îndrăgostit („Poate că raiul e pe strada mea”, „Gîndurile mele gonind spre tine în noapte / ca o ambulanţă spre un caz de suicid”), rockerul îl aduce imediat pe poet cu picioarele pe pămînt, la teme existenţiale acute, de la rostul în viaţă la moarte („Viaţa ca o succesiune de morţi efemere (…) / Moartea – ca un diagnostic firesc al atîtor simptome”).

Napalm d’Or (2008) e în special despre singurătate şi despre cum nu (mai) există minuni („Găsisem o broască rîioasă / O unsesem cu toate alifiile, ca s-o scap de rîie / Îi dădusem numele tău, îi scriam poezii… / Într-o seară, pe cînd ne-ntorceam de la şcoală, / mi-am luat inima-n dinţi, am sărutat-o şi, / deodată, / nu s-a întîmplat nimic”). Pornirea copilului de a fi precum ceilalţi, de a se integra („Îmi doream o cheie să mi-o pun la gît cu o sfoară, / ca toţi copiii de la bloc / (mi-era ruşine că stau la casă) / Mergeam vara cu băieţii la furat de cireşe / din curtea mea, ehee…”) se transformă mai tîrziu în căutarea sinelui în ceilalţi („Flanez prin oraş în căutarea mea / (aş putea fi oricare dintre voi)”).

Din Peace Off (2012) aflăm că „trage la spate în ceruri la fel ca pe Pămînt”. În acest ultim volum publicat poezia lui Daniel-Silvian Petre e şi mai şlefuită, şi mai directă, şi mai concretă. Volum în care poetul are nevoie de tot mai puţine cuvinte pentru a transmite mesajul, cam aşa: „Au înflorit cireşii, / iubito – / o să murim”. 

Ineditele-s intitulate „Las Begas Blues (scrieri alese)” şi ne poartă-n copilăria eului liric, unde bunicii vorbesc dialectul bănăţean şi-i dau sfaturi cam anarhiste, dar şi-n adolescenţă, cînd nişte cocalari încearcă să-i tundă cu o sticlă de bere spartă, iar după ce scapă cumva se pornesc, cu trenul, spre mormîntul lui Eminescu. 

Un excelent blog de poezie adevărată, trăită şi scrisă de Daniel-Silvian Petre. Pînă va apărea o antologie D.-S.P. cu ISBN, băgaţi o geană aici.

Și ascultați și audiobook-ul!