După două cărți tare bune de poezie și un foarte serios studiu critic despre mișcarea literară „Școala de la Brașov”, scriitorul Ioan Șerbu publică două cărți absolut minunate pentru copii, una în versuri, „Călătoria unui bichon”, și una în proză, „Myrmica”. Amîndouă sînt publicate la editura chișinăuiană Prut și ambele sînt pentru copiii de toate vîrstele, cea în versuri poate fi citită copiilor și dinainte să știe ei să citească, iar pentru cea în proză e nevoie de mai multă atenție și răbdare (fiind și mult mai mare, de 178 de pagini!). 

Dar pînă să publice aceste două cărți excepționale Ioan Șerbu s-a antrenat minuțios în ceea ce privește literatura pentru copii, creînd povești personalizate, în care copilul care primește cartea e personaj principal. Proiectul se numește „Atelier de eroi” și a fost gîndit în timp ce tînărul poet le-a tot inventat povești copiilor săi seară de seară, fără să-i plictisească. Observînd că le plac poveștile în care-s implicați și ei, Ioan Șerbu a dezvoltat chiar o afacere de succes, scriind cărți personalizate pentru copii. 

„Călătoria unui bichon” e un basm în versuri despre aventurile unui bichon care s-a născut în familia unor cîini ciobănești, care erau paznici la o stînă de oi. Ciobănești „din cei mari și frumoși, / cu spatele lat și la blană lățoși, / în stare să numere oile-n turmă, / pe mieii mai blegi să îi mîne din urmă”. Aceștia își făceau treaba perfect, doar că în familia lor a apărut un… bichon, adică un cățel mic și simpatic, deloc fioros, ba din contra, un animăluț foarte frumos și prietenos („Era jucăuș și zglobiu, lucru mare, / pufos ca o vată pe băț cu picioare”). Aici Ioan Șerbu apelează la umor, apoi la filozofia populară, ceea ce le place la nebunie copiilor: „Pai ăsta, în loc s-o păzească pe oaie, / se bagă sub ea să se-ascundă de ploaie. / Și lupul, cînd vine să caute miel, / se poate să-l ia din greșeală pe el. / Așa mogîldeață cu lațele crețe, / au știe să latre? Și-au zis să-l învețe. // Dar, vezi, să înveți nu-i tot timpul ușor”. După ce-au crezut că l-au învățat să latre, ciobăneștii au hotărît să-l pună la încercare. I-au dat trei miei să aibă grijă de ei, dar ăștia-s neastîmpărați și au fugit, de două ori bichonul i-a scos din tufiș și mărăciniș, apoi… „s-a făcut noapte și bichonului frică”. N-a știut să latre, iar dimineața s-a hotărît să fugă. Noroc că l-a întîmpinat bufnița și i-a dat o lecție de viață și de demnitate: „Mărimea, bichon, nu înseamnă nimic. / Puteai fi furnică, puteai fi bizon, / cît timp ai curaj, poți să fii și bichon. / Deci strînge-ți curajul și mergi înapoi, / și fă s-aduci mieii în turma de oi”. În căutarea mieilor a dat peste o broscuță care juca rolul unui balaur. Niște maimuțe care aruncau cu bețe una-n alta au țintit și broasca, iar cățelușul le-a dat o lecție de îndemînare, care-o să-i distreze mult pe copii: „Eu pot să vă-nvăț și pe voi, / cînd termin cu mieii și vin înapoi, / dar sincer, nu cred că au cum să învețe, / maimuțele care-și scot ochii cu bețe. / Și porni dînd din coadă, fudul și profund, / și cu el și broscuța, dînd mîndră din fund”. Vulpoiul, pentru momeală, îl fraierește, dar tot el pică-n lanț pînă la urmă, datorită istețimii cățelului. În drum a învățat principiile de bază pentru un cîine, care îi vor amuza teribil pe micii cititori sau mai degrabă ascultători. Și a trecut și de leu, care a fost șocat de îndrăzneala cățelului: „E mic, da-i nebun! / Mai bine îl las și mă dau eu din drum!” Cînd ajunge la miei, la capătul lumii, dă de lup. Cum se descurcă mai departe bichonul descoperiți dacă citiți „Călătoria unui bichon” de Ioan Șerbu. 

Personajul principal din „Myrmica” e Luca – aflăm asta chiar din a doua propoziție, moment în care ne dăm seama că avem o carte despre bullingul în mediul școlar. Părinții îi sînt plecați, iar de el, copil în clasa a IV-a, are grijă o bonă, Christine. La școală nu se simte bine deloc, fiindcă băieții îl cam umilesc, poreclindu-l Luca Jumulitul. 

Lui Luca i se pare că-n casa vecină nu locuiește nimeni, e goală, dar se dovedește că acolo stă o fetiță, Sonia, care-l întreabă de ce părinții lui sînt mereu plecați, și așa aflăm că-s agenți imobiliari. Sonia sapă după trufe, pe care le împarte cu Luca. Deci avem copii lăsați acasă, cu o bonă sau chiar singuri, în timp ce părinții le sînt plecați la muncă în străinătate – și exemplele nu trebuie căutate, că e vorba chiar de doi vecini. Căutînd trufe, vede o colonie de furnici, una îl pișcă, apoi se trezește sub pămînt, mai mic decît furnicile. „Ți-am schimbat mărimea. Furnicile pot face asta”, îi spune furnica Medah, care îl conduce spre colonia ei – Myrmica. Aici Luca află că furnicile au nevoie de un om pentru că sînt atacate mortal de o viespe, despre care ele nu știu nimic și de aceea e nevoie de un om care să le ajute să supraviețuiască. Apoi le vor reda mărimea tot cu ajutorul laptelui de cocon, cu care i-au micșorat, pe el și pe Sonia. Ajung, după un control minuțios, în care Luca și Sonia stau unul peste altul, ca să iasă picioarele la numărătoare, la o adunare cu Regina, la care participă toate cele 11 caste. Regina spune cum a ajuns aici, acum 4 ani, cum s-au dezvoltat și cum au început să fie omoarîte, acum cîteva zile. Situația e gravă și asta observă și Luca, scăpîndu-se cu vorba. Regina l-a pus să vorbească și el a spus strict matematic cît de periculoasă e situația. Castele au început să se certe, dar la vot s-a hotărît ca oamenii Luca și Sonia să facă parte din Myrmica. Scopul lor era să nimicească viespea care le ucidea pe furnici. Ieșiți afară, au aventuri pe viață și pe moarte cu un gîndac negru, un vierme de catifea și multe alte creaturi de coșmar. Află că insecta pe care o urmăresc nu e o viespe simplă, ci o Viespe Smarald, care le-a dat muștelor venin, ca să halucineze și să fie de partea ei. Viespea asta s-a trezit aici odată cu copacul Sîngele Dragonului, adus de tatăl lui Luca, mare iubitor de arbori exotici. Cînd a fost atacat de viespe, și-a amintit de înțelepciunea-sfat a furnicii, că „adevărul unei ființe nu e ceea ce vede, omule Luca, e ceea ce crede”. Și el crede că cineva va trebui să moară, dar acesta nu e el, ci doar varianta lui fricoasă: „Da, cineva avea să dispară azi: un băiețel pe nume Luca Jumulitul. Iar după el, avea să rămînă doar Luca”. Și Sonia crede că „lucrurile se întîmplă doar dacă crezi cu adevărat în ele”.

Cum are loc lupta împotriva viespii și a armatei ei de muște veninoase și cum se termină „Myrmica” vedeți dacă citiți cartea, o poveste existențială care poate fi ecranizată, din care se poate face un desen animat sau o piesă de teatru pentru copii. Lectură plăcută! 

Ioan Șerbu, „Călătoria unui bichon”, Prut, 2026 

Ioan Șerbu, „Myrmica”, Prut, 2026