Ne-am obișnuit ca moda să se schimbe, iar articolele vestimentare să fie simple obiecte. De-a lungul atelierelor de upcycling textil din cadrul proiectului From Waste to Wonder. Artă și Modă pentru viitor, mentora Sabina Georgescu a propus o altă perspectivă asupra materialului: una a încetinirii, a atenției și a redescoperirii valorii ascunse în lucrurile vechi. În atelierele pe care le-a coordonat, resturile de material au devenit materie pentru noi începuturi, motiv pentru care am vorbit cu ea despre cum se schimbă relația noastră cu hainele atunci când alegem să le reparăm în loc să le aruncăm, despre legătura dintre memorie și țesături, și despre cum gesturile creative pot deveni o formă de rezistență culturală în fața consumului grăbit.

Într-o lume care produce mai mult decât poate consuma, ce înseamnă, pentru tine, valoarea unui material vechi?

De multe ori, o haină mai veche poate fi dintr-un material de o calitate mai bună, care s-a menținut mai frumos în timp, față de un produs mai nou realizat cu mult mai puțin meșteșug și atenție la detalii. De ce? Pentru că în ziua de azi, se folosesc foarte mult materialele sintetice,  cusute cu mult mai puțină grijă sau know-how, care se uzează rapid și nu mai pot fi purtate, în timp ce hainele mai vechi erau realizate cu mai multă pricepere pentru că era investit timp în acest proces și interesul real era ca hainele să se potrivească perfect siluetelor pe care le îmbrăcau. De asemenea, sigur erau folosite în proporție ridicată materialele din fibre naturale, care, așa cum știm, rezistă mai mult în timp și pot fi refolosite de generații la rând. Cumva, faptul că un veșmânt era realizat din material de calitate, cusut impecabil, determina dorința de a-l purta, întreține sau păstra cât mai mult în garderobă.

Poate fi reciclarea o formă de memorie colectivă, o încercare de a repara nu doar haine, ci și relația noastră cu timpul și resursele?

Pe de o parte, ar putea fi asta. Pe de altă parte, ar putea fi o încercare reală de a găsi soluții la problemele de acumulare deșeuri cu care ne confruntăm la acest moment și care, în timp, vor ajunge să ne afecteze pe toți. 

Cum se transformă ideea de frumusețe atunci când lucrăm cu resturi, urme, imperfecțiuni?

Frumusețea este în ochii privitorului, nu-i așa? Există multe metode de a lucra cu resturile și de a trata aceste imperfecțiuni. Japonezii au acel concept, wabi-sabi, care încapsulează estetica imperfecțiunii. Ei nu elimină imperfecțiunile, ci lucrează cu ele, le integrează.

În upcycling, când deconstruiești o piesă vestimentară, simți că îi oferi o a doua viață sau o nouă identitate?

O nouă viață presupune și o nouă identitate, automat. Este vorba de un nou set de semnificații care se formează acolo. În momentul în care poveștile se întrepătrund, se recreează această nouă istorie originală, care începe a fi scrisă, luând câte ceva din fiecare.

Ce se schimbă mai mult prin acest proces: haina sau privirea celui care o poartă?

Și hainele se modifică, dar cu siguranță și percepția este alta. Cumva și modul de a privi și de a judeca este afectat de acest proces de de-construcție și re-construcție. Barierele sunt dărâmate și se rescriu modurile de a vedea lucrurile.

Cum pot aceste ateliere să devină un exercițiu de gândire critică despre consum și despre ritmul vieții contemporane?

Cred că cei care au participat la aceste ateliere deja aveau o gândire critică și conștientizau că ceva nu e în regulă cu acest consum excesiv din domeniul modei. Participantele la curs au venit fiecare cu un set de întrebări, nemulțumiri cu privire la fast-fashion și un real interes pentru cum pot să schimbe lucrurile, măcar la nivel micro. Lucrurile pe care le-au aflat la aceste cursuri și pe care au început să le aplice, cred că le vor ajuta mult și în viitor să caute informații și soluții reale la problemele din industria modei. 

Poate fi privită arta textilă sustenabilă ca o formă de rezistență culturală, o pledoarie pentru încetinire și atenție?

Arta contemporană, așa cum spuneam și la curs, este, în esență, militantă, are un mesaj. Dacă unii vor să o interpreteze drept rezistență sau alții doresc să o numească activistă, cred că e o chestiune de perspectivă. Însă semnalul de alarmă pe care am încercat să-l evidențiem în cadrul acestor ateliere este că nu este niciodată prea târziu să ne oprim din consumul excesiv, să ne amintim să facem reparații minore hainelor cu însemnătate pentru noi, în principiu, să nu aruncăm imediat tot ce este stricat. Se pot găsi soluții creative pentru orice problemă.

În ce fel styling-ul final, alegerea felului în care purtăm aceste haine, devine o formă de poveste personală?

Stilul personal face parte din povestea fiecăruia. Este ceea ce ne face unici, recognoscibili și în mod clar, hainele create prin upcycling decodează un nou nivel de creativitate care inspiră nu doar pe cel/cea care le poartă, ci și pe cei care privesc.

Ce speri să rămână cu participanții după ateliere: o abilitate, o convingere sau poate o altă privire asupra propriei relații cu materialul?

Îmi dau seama că am deschis niște uși noi și sper ca interesul trezit să se dezvolte în continuare. Am observat la fiecare participantă o anumită înclinație, fie către aspectele pragmatice: modul de a construi un tipar, sau de a folosi diverse tehnici de lucru, fie către aspectele ce țin de comunicarea unei colecții de modă, crearea conceptului sau styling-ul pentru ședința foto. Unele fete au învățat să coasă la mașină pentru prima dată aici, la ateliere, deci cumva aria de preocupări este destul de generoasă. Ca să concluzionez, sper din tot sufletul ca participantele la ateliere să aibă dorința și curiozitatea de a descoperi lucruri noi în continuare, să continue să investească în propria dezvoltare și să fie convinse că se poate face modă etică și sustenabilă.

From Waste to Wonder: Artă și Modă pentru viitor este co-finanțat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Fotografii de Cezar Niculescu.