Am plecat de la cazarea fără internet și TV din centrul centrului, în care frigiderul se închide cu un zăvor cu șurub, de pe Kong Oscars Gate, stradă lungă care asigură legătura între piața Torget și Gară. Azi s-a anunțat vreme ploioasă și oricum ne-am rezervat & plănuit vizite la muzee. Carmina a vrut să vadă mai întîi Muzeul Școlii, eu – unul în care are chiar acum expoziție Dan Perjovschi, Kraft (chiar am cu mine și un tricou cu Tiuk, cu desene de-ale lui Perjo pe spate). Azi am luat pe mine două tricouri, că acasă am neglijat ce mi-a zis Carmina, să-mi iau un pulover. Pulover? Păi mă topesc de căldură. Oricît de frig ar fi acolo, am zis, va fi o bucurie după canicula asta. Dar e atît de frig, încît salvamarii aici se numesc salvaGer. E atît de ger și vîntul bate în ochi atît de puternic, încît am citit „salvager” în loc de „stavanger”. Muzeul Școlii e închis, așa că primul muzeu pe care-l vom vedea e muzeul cu expoziția lui Perjo, pe care scrie sus, mare, ART. Aici scriu acum, între muzeu și port, în timp ce m-a înconjurat un grup de turiști de prin Asia. Carmina e peste drum, la Info Point, unde e internet (începe școala și are treabă și-n concediu). Muzeul se deschide în cinci minute, dar nu vrem să stăm în fața ușii înaintea deschiderii, cum ni se tot întîmplă la librărie, unde, după ce deschizi, ai de făcut o grămadă de chestii, de la numărat banii la deschis n programe și aranjat cărțile lăsate aiurea seara trecută de culTuriști etc.; doar că nu te lasă ăia care rup ușa dinaintea deschiderii, de deranjat te deranjează la max., dar 99 la sută dintre ei de fapt nu vor nimic, nu cumpără nimic, doar pierd timpul. Și la intrarea în Kraft se încing spiritele, văd. 

Expoziția lui Dan Perjovschi & Andrea Galiazzo (It.) e într-o fostă bancă (știm asta de la domnișoara curator, amabilă și profesionistă). În prima sală e o expo comună, compusă din desenele-mesaj ale lui Dan Perjovschi în stilul lui Dan Perjovschi, partea lui Andrea Galiazzo fiind alcătuită din scaune scrise și mesaje scrise (sau desenate) pe bucăți de material de culoare galben-verzuie, care atîrnă pe pereți și pot fi văzute și ca vederi, doar că „vederi” cu mesaje sociale, toate conținînd întrebarea dacă ceea ce pînă acum era considerat anormal, greșit, rasist, criminal în noua realitate e normal, a intrat în normalitate. Expoziția e în limba engleză: „War crimes the new normal?”, „Bombing schools the new normal?”, „Violating international law the new normal?”, „Impunity the new normal?”, „Etnic cleansing the new normal?”, „Supplying weapons to wanted war criminals the new normal?”, „Targeting civilians the new normal?”, „Political double standards the new normal?”, „No global outrange the new normal?”, „Targeting journalists the new normal?” „Complicity in war crimes the new normal?”, „Dehumanisation the new normal?” „Genocide the new normal?”, „No accountability for complicity in war crimes the new normal?”… 

Iar în buncărul în care erau păstrați, cândva, banii din bancă e – simbolic? – o expoziție făcută exclusiv de Dan Perjovschi, care știe exact cum să exploateze și ce să deseneze în orice colțișor al camerei, desenată pe toți pereții – și nici tavanul n-a scăpat nedesenat. De exemplu, după gratii e un om care zice că el e liber, altul care cere libertate („Freedom”). Camera de supraveghere e întrebată dacă vede și ea („You see?”). Din aerisire e făcut un cap și un corp feminin care spune: „Men are very skilled inventing torture devices for women world economy it is”… Sub ceasul de la intrare în buncăr scrie „TIME’S UP. We’re going down!” Mesajul „Art is permanent” e pe jumătate șters, iar în alt desen din ART se șterge AR și se adaugă ANK… 

Expoziția e social-politică și atinge subiectele fierbinți de cea mai mare actualitate, ceea ce înseamnă că Perjo a terminat de desenat chiar zilele astea, cînd TrumPutin și-au dat mîna în Alaska, adică „în Rusia”, cum a tot repetat Trump, președintele SUA. 

Pe lîngă subiectele internaționale acute, în special cele legate de războaie, Perjovschi evidențiază și soarta, rolul, locul artistului și al artei în societate, dar în stilul său, ba serios, ba ironic, ba furios, ba cu umor, ba filozofic, ba existențial. Ce e și mai interesant în această expoziție departe de casă e că de data asta Dan Perjovschi amintește adesea și de România, și de Transilvania, și de limba română, ba chiar și de Sibiu, orașul său natal. Încercuiește DAR din SOLIDARITAT și menționează că „in my language and many other means gift”. În legătură cu A.I., „In my language ai means „you have” so what do I have?” În alt desen, omul îi urează unei drone un sincer Fuck you! Fiindcă acum dronele rusești bombardează școlile și muzeele și universitățile și grădinițele și spitalele și maternitățile și blocurile de locuit din Ucraina… 

Am venit la Bergen de la Brașov să vedem o expoziție făcută de un sibian, un prieten extraordinar cu care am făcut – vreo 20 de ani – prima revistă on-line de cultură din România, revista Tiuk, de la primul la ultimul număr! O expoziție extraordinară din toate punctele de vedere! Dacă treceți prin Bergen – să nu ratați în nici un caz expoziția lui Dan Perjovschi & Andrea Galiazzo, care poate fi văzută pînă pe 20 octombrie! Muzeul Kraft e în centrul centrului orașului, peste drum de Info Point-ul și celebra piață de pește din port, intrarea este liberă și gratuită, iar lucrările pot fi luate acasă, pentru o sumă menționată într-un pliant de la intrare (numai lucrarea comună și cele ale lui Andrea, desenele lui Perjo nu sînt de vînzare și pot fi luate „doar” ca fotografii în aparatele noastre foto sau în telefoane, ca sugestii, idei, gînduri, concluzii, îndemnuri, mesaje, autografe)… Mulțumim foarte mult, dragă Perjo, că ne-ai făcut călătoria la Bergen de neuitat! Felicitări, Andrea Galiazzo & Kraft Bergen! 

Text și fotografii de Carmina & Mihail Vakulovski.