După o carte de debut excepțională, „A rîs și tata” (2022), Remus Boldea publică, tot la Editura Trei, tot o carte de povestiri foarte faine, „Degeaba ai citit atîtea cărți” (2025). Titlul e aprecierea tatălui unui personaj din carte („- Degeaba ai citit atîtea cărți, spune ea. / – Asta obișnuia să-mi zică tata. / – Păi, avea dreptate”), care-mi amintește de motoul cărții lui Alexandru Mușina, „Lucrurile pe care le-am văzut”: „Degeaba ești deștept, că ești prost”, „La ce-ți folosește atîta școală, dacă n-ai școala vieții?!?”, semnat „Tatăl meu”. 

Cartea conține 11 proze scurte. „O zi desăvîrșită pentru trei dinți din față” e despre cum a început să citească un adolescent nu prea bun la învățătură, dar care deja începuse să chelească. Concluzia e că cititul e de la Dumnezeu, chiar dacă te-ai născut într-o familie care nu are în casă nici măcar Biblia, „bestsellerul Lui”. A început cu „Trei dinți din față” de Marin Sorescu și chiar dacă n-a înțeles mai nimic, a continuat să citească, pînă a dat de cartea care l-a cucerit definitiv, „De veghe în lanul de secară” de Salinger. Un text foarte bun și pentru cei care încurajează cititul. Dacă vrei ca elevii tăi sau copilul tău să citească – roagă-i să încerce să citească proza asta de doar două pagini despre magia lecturii și dacă nu-s dîn-dîn definitiv & irecuperabili veți vedea că proza asta poate face minuni!

„Oamenii fără probleme” e despre relația unui tînăr cu tatăl său, din copilărie pînă acum, cînd are 30 de ani. Tatăl a trăit multe necazuri, dar mereu a trecut peste ele cu umor, ca-n „A rîs și tata”.

În „Nu crede tot ce crezi” un student de la anul II la Filozofie, care e și naratorul povestirii, se duce la o întîlnire cu Andrei Lungu, un regizor celebru, cîștigător al premiului Palme d’Or, care vine la facultate la invitația profesorului lor dement, Valentin. Regizorul e idolul naratorului, iar după conferința deschisă și prietenoasă merg la o bere. Cînd Lungu zice că Tarantino n-a mai făcut un film bun de la Pulp Fiction, studentul își pierde încrederea în idolul de pe locul doi, care e chiar Lungu.

„Trusa de machiaj” e despre viața grea a unei prostituate urîte și slabe, de care rîd corporatiștii, iar popa care-i e client după înmormîntări n-o lasă să intre în biserica unde slujește. O fetiță întreabă de ce, iar mamă-sa îi spune că nu e voie să intri în biserică machiată.

În „O să zbori într-o zi de la atîta citit” Emanuel și Ado îi duc cu căruța pe tații lor morți la Miron, care cumpără cadavre și-i folosește artistic – face din cadavre personaje literare (Emanuel visează ca taică-so să fie transformat în Aureliano Buendia). La un moment dat calul fuge, Ado se duce după cal, iar Ely, iubita lui Ado, vine cu motocicleta după el, dar îl găsește doar pe Emanuel, cu care are o discuție existențială.

„Întîlnirea” e despre relațiile între colegii de muncă și cum pot deveni deodată iubiți, cum doi oameni care au doar o relație colegială, de serviciu, pot deveni într-o clipă iubiți.

„Obiceiuri proaste” e despre relația părinte-copil într-o familie cu părinți divorțați. Cînd mama se supără, îi spune copilului adolescent că-i dă de mîncare în continuare, dar bani să ceară de la tată-so, taică-so părăsindu-i acum zece ani și de atunci „nimeni nu mai știa nimic de el”.

„Aceleași discuții” e despre prietenie. „Crenvurști” e despre prietenia între colegii de clasă, „Genocid” – despre prietenia cu băieții mai mari. „De ce să fiu fals?” e despre dragostea părinților văzută prin ochii copiilor, cum doi oameni care nu se plac se pot iubi, despre cum modul omului de a-și manifesta afecțiunea este impregnat de felul în care s-au iubit părinții. 

Așadar, „Degeaba ai citit atîtea cărți” are între coperte texte foarte plăcute, cu acțiune, umor, (auto)ironie, scrise foarte bine, cu multă poftă de a povesti, exact ca-n „A rîs și tata” („Nevoia asta de-a spune povești ajunge să fie ca un drog”). Poți citi cartea cap-coadă sau poți citi din cînd în cînd cîte o proză, de plăcere. 

Remus Boldea, „Degeaba ai citit atîtea cărți”, Trei, 2025.

Fotografie de Mihail Vakulovski.