Formată în cadrul Universității Naționale de Arte din București, Claudia Ion a expus în spații relevante și a explorat arta ca mediu de tensiune, disconfort și revelație, iar asta deoarece pentru ea, imaginea picturală nu este un refugiu, ci o confruntare cu ceea ce pulsează dincolo de aparențe.
Într-un timp în care arta vizuală riscă să devină simplu decor, arta Claudiei Ion vine ca o ruptură necesară pentru că artista nu ilustrează, ci tulbură. Cu lucrările ei am intrat în contact odată cu expoziția dedicată primei ediții a concursului #FRESH (2018). Concursul, organizat de Elite Art Gallery, are ca scop descoperirea și susținerea noii generații de artiști vizuali, iar Claudia Ion este în prezent parte activă dintr-o campanie ce pune accent pe responsabilitatea culturală colectivă: „Artiștii creează. Tu îi susții.”
Din acest motiv, am dorit să stau de vorbă cu Claudia Ion despre fragilitatea și forța din spatele practicii sale, despre cum trăiește un artist într-o piață instabilă și despre ce înseamnă, de fapt, să creezi pentru a genera experiență, nu doar reprezentare.
Ai studiat la clasa pictorului Ștefan Câlția. Cum a influențat asta direcția ta artistică? Nu pot să nu remarc că ai urmat propriul stil, fără a încerca să reproduci stilul și tehnica maestrului.
Ștefan Câlția m-a învățat să pictez în ulei. Îmi plăcea la nebunie stilul acela unde se vedea pensulația mică. O perioadă, în facultate, am lucrat în acel mod, dar ușor, ușor, mi-am găsit propriul ritm. În lucrările mele în ulei se vede rapiditatea tușei aplicate și forța culorii. Între timp am adoptat o altă tehnică, aceea de linere pe hârtie.
Care e, pentru tine, granița dintre reprezentarea realului și deformarea expresivă a acestuia? Te simți mai aproape de adevăr atunci când distorsionezi forma?
Granița aceasta pe care ai observat-o este ceva natural pentru mine. Pornesc de la real, iar liniile trasate se transformă în ceva ce eu deja vizualizez. Forma o gândesc cu ceva timp înainte de a o așterne pe hârtie. De obicei văd cum ar trebui să fie lucrarea finală. În minte îmi stabilesc, de exemplu, ce poziție să aibă personajul și ce culori vreau să folosesc.
Există oare o condiție necesară pentru autenticitate în artă?
Autenticitatea în artă poate să depindă de perspectiva fiecărui artist, de sentimentele și ideile acestuia.
Care consideri că sunt criteriile esențiale care diferențiază o lucrare artistică valoroasă din punct de vedere estetic de una considerată superficială sau ineficientă estetic și conceptual?
O lucrare valoroasă ar trebui să reprezinte artistul care o creează 100% și să iasă din tipar. Fiind super subiectivă, adaug că de multe ori nu-mi place asocierea de culori pe care unii artiști o folosesc, cred că este frica aceea de a nu strica. Eu am învățat să stric lucrări și să îmi fie pe plac rezultatul final.
Ai fost una dintre câștigătoarele primei ediții a concursului #FRESH, organizat de Elite Art Gallery. Cum a influențat această recunoaștere traseul tău artistic și ce a însemnat pentru tine, la nivel personal și profesional?
Faptul că am câștigat concursul #FRESH a fost, într-adevăr, o recunoaștere de care aveam nevoie. Am aplicat la concurs cu ceva nou pentru mine, o serie cu munți și portrete. Sunt extrem de bucuroasă când îmi este apreciată arta și mă motivează să lucrez și mai mult, și mai cu spor.
De ce crezi că este esențială susținerea financiară în special pentru un artist emergent, aflat în primele etape ale carierei?
Cred că un artist are nevoie de un atelier, un spațiu dedicat special de creație. Eu în momentul acesta nu am un atelier și acest lucru mă împiedică să creez anumite lucruri și să folosesc anumite materiale. Nu îmi permit să plătesc chiria unui atelier, așa că lucrez de acasă. Eu sunt o persoană care picta în ulei pe pânză și, din cauză că nu mai am atelier, am fost nevoită să schimb tehnica de lucru. M-am adaptat la arta mea, dar și acum aș picta în ulei dacă aș avea posibilitatea. Așa că, este foarte importantă susținerea financiară a unui artist pentru că poate crea fără piedici.
De ce e important ca oamenii să investească în artiștii activi azi, nu doar în nume consacrate?
Cred că oamenii ar trebui să investească în ceea ce le place, dar susținerea artiștilor activi azi înseamnă descoperirea noului. Artiștii din ziua de azi încearcă să se afirme prin toate mediile și fac o treabă excepțională.
Ce reacții te interesează să provoci cu arta ta și ce faci concret pentru a ajunge la un impact emoțional asupra publicului care interacționează cu lucrările tale?
Eu vreau ca cei care îmi văd lucrările să observe forța și îndrăzneala mea de a alătura culori puternice. Eu știu că mi-am creat propriul stil și lumea mă recunoaște dintr-o mie. Am făcut parte dintr-o expoziție de grup de curând, Natură/Cotidian la Studio Gallery 78, iar o prietenă care a ajuns la expoziție mi-a spus că lucrarea mea iese în evidență imediat, prin prezența portretului și prin alăturarea specifică de culori puternice.
Ai expus în spații diverse, de la galerii consacrate la inițiative independente. Cum influențează spațiul de expunere percepția asupra lucrărilor tale? Cât de important e contextul pentru mesajul unei lucrări?
Pentru mine cam orice spațiu este binevenit, decât să nu expun deloc. Așa fac, ca lucrările să fie văzute de mine și de oricine. Poate că dacă expui la o cafenea, cum am făcut eu cu Supăratele, în 2021, lucrările sunt văzute și de un altfel de public decât cel consumator de artă.
Lucrezi în prezent la vreo serie? Care sunt planurile tale expoziționale?
Daaaa! Nu renunț la personaje, îmi place mult să desenez portrete și acum le pun într-o poziție anume, cu mâinile încrucișate și cu un fundal aglomerat cu flori și frunze, pe un format mic, cu linere pe hârtie. Aș vrea să organizez o expoziție personală cu ultimele două serii, ca un fel de instalație.