„Murmur”
Sorin de la Brașov era un fel de ceva: mai puțin decât o rudă, dar mai mult decât un prieten de familie. Mamele noastre fuseseră colege de internat, timp de opt ani lungi și grei (la internatul de fete din Agnita, unde regulamentele erau cam milităroase), și rămăseseră prietene pe viață, chiar dacă aveau firi foarte deosebite, practic opuse. Din Agnita, maică-mea ajunsese femeie măritată la București, iar mama lui Sorin ajunsese același lucru, dar la Brașov. Cum Sorin avea nevoie de un tratament care nu putea fi făcut decât în capitală, el și cu mama lui veneau și stăteau...