Într-o cameră de ecou, orice spui se întoarce la tine, mai puternic și mai sigur de sine. Pe internet, o astfel de cameră se construiește aproape singură: ni se arată ce ne place, ni se confirmă ce credem deja și suntem ținuți departe de cei care gândesc altfel. Așa pot prinde rădăcini prejudecățile, iar discursul extremist ajunge ușor la adolescenți, adesea sub forma unei glume sau a unui „adevăr spus fără menajamente”.
De aici pornește „Camera de ecou”, proiect educațional și cultural care se desfășoară între 8 septembrie și 30 octombrie 2026. Ideea lui este simplă: tinerii nu devin toleranți pentru că li se spune că trebuie, ci pentru că au ocazia să se întâlnească cu celălalt, să vorbească despre ce simt și să construiască ei înșiși un răspuns la mesajele care exclud. Proiectul le oferă un spațiu sigur de dialog intercultural și le dezvoltă gândirea critică și capacitatea de a răspunde cu contra-narațiuni discriminării și dezinformării.
Metoda este una artistică. În ateliere, coordonate de Alina Tofan, elevii de liceu și studenții explorează identitatea, empatia și presiunea socială prin art-terapie și teatru educațional: păpuși și marionete, body mapping, storytelling, improvizație, teatru de umbre. Pornesc de la cunoaștere și un spațiu sigur, trec prin explorarea identității și a relaționării, iar la final își transformă ideile în lucrări vizuale, narative și multimedia care reflectă valorile incluziunii.
Contează și cine e în cameră. Proiectul pune accent pe mixitatea etnică, pe egalitatea de gen și pe implicarea tinerilor romi, iar alături de ei lucrează membri ai comunității rome: bijutierii Manole Nistor și Icruș Florea și artistul interdisciplinar Răzvan Rotaru. Experiențele și meseriile lor le arată adolescenților că diversitatea nu e o abstracție, ci un lucru care se poate vedea, atinge și învăța.
Pentru ca efectul să rămână, „Camera de ecou” lucrează și cu profesorii. Cadrele didactice și instructorii de educație participă la ateliere despre incluziune socială, combaterea antiganismului și folosirea metodelor participative și a educației media la clasă.
La finalul lunii octombrie, rezultatele ajung în fața comunității, într-o expoziție interactivă de conștientizare la București, cu instalații vizuale, marionete, texte creative și materiale multimedia. Mesajul continuă online, printr-o campanie de diseminare și o platformă digitală unde sunt arhivate resursele educaționale și artistice create pe parcurs.
Nu pretindem că niște ateliere pot elimina discriminarea. Putem însă oferi tinerilor instrumente: întrebarea „cine vorbește și de ce?”, capacitatea de a recunoaște o manipulare și curajul de a spune o altă poveste. O comunitate nu se face din ecouri, ci din voci care se aud între ele.
Proiect organizat de Asociația Culturală Metropolis, finanțat nerambursabil de Agenția Națională pentru Romi. Conținutul acestui material nu reprezintă neapărat poziția oficială a Agenției Naționale pentru Romi.

